Doua necunoscute domina in continuare piata imobiliara din Romania: 1) diferenta dintre preturile afisate si cele de tranzactie; 2) cantitatea de bani (lei si valute) care se misca pe aceasta piata. In rest, e cert ca atat antreprenorii, cat si cumparatorii au nevoie de bani. Fiecare secunda, aici, se socoteste in bani: cat s-a cheltuit, cat s-a incasat, ce profit s-a realizat. Fiecare decizie se evalueaza in bani. Pentru investitori: cat este costul si cat va fi cifra de afaceri. De altfel, investitorii nu au sanse de supravietuire pe piata imobiliara daca nu produc bani. Si nici cumparatorii nu au ce cauta pe aceasta piata daca nu au bani.
Un punct fierbinte: investitorii straini. Marii dezvoltatori. Stim deja, din istorie, ca inca din zorii capitalismului romanesc ei au fost atrasi numai cu legi bune si cu sisteme sigure de valorificare a investitiilor. Nimic nu i-a atras insa, intr-o mai mare masura, decat un bun climat investitional, realizat prin valorificarea capitalului national. Nici astazi nu este altfel. Pentru ca investitorul strain se fereste sa-si arunce banii pe un sol in care capitalul national nu se simte incurajat sa investeasca. Si nu investeste. Ei bine, tocmai asta i-a atras pe marii investitori pe piata noastra imobiliara: faptul ca multi oameni de afaceri romani si multi romani cu bani au prins gustul investitiei imobiliare si au investit. Desigur, existand si pentru unii, si pentru altii un numitor comun: castigul fabulos. Daca pe alte piete, in special de productie, dar si de servicii, mult timp climatul afacerilor a fost ostil, totul fiind "pus la punct" parca in asa fel incat sa-i descurajeze; incepand de la dificultatea obtinerii informatiilor, trecand prin confuziile sau omisiunile legislative si ajungand la trinomul birocratie-inertie-coruptie; totul petrecandu-se ca pe un camp de instructie pentru trupele de elita, investitorii fiind nevoiti sa alerge, sa depaseasca diferite obstacole ce apareau unde nici nu te asteptai, sa mai puna si masca de gaze, sa se zbata prin labirinturi; ei bine, piata valutara din Romania s-a dovedit a fi un adevarat rai pentru investitori. Castigurile lor, mai cu seama, constituie dovada cea mai buna.
Au vandut cu "suprapret"? Nu! Daca ei au cerut pe marfa lor (o casa, un bloc sau un complex de blocuri) o anumita suma si li s-a platit, suma respectiva exprima pretul. Un pret adevarat, acceptat de piata. "Suprapretul" nu este decat o iluzie ideologica, de care ne-am lovit timp de patru decenii, inainte de decembrie '89. Si care a determinat golirea pietelor de marfuri. Nici un intreprinzator nu accepta sa piarda mizand pe preturi stabilite in birouri. Sau riscand sa fie acuzat ca vinde cu "suprapret" atunci cand lasa piata sa decida ce suma sa primeasca pentru marfa pe care o vinde. El va prefera sa nu construiasca... decat sa construiasca si sa obtina paguba in loc de castig. Din aceasta perspectiva, piata noastra imobiliara a fost generoasa cu investitorii.
Va fi si de aici inainte? Raspunsul il va da timpul. Numai timpul.
Adevarul este ca, pana in prezent, nu exista analize de piata credibile, bazate pe criterii profesionale, din care sa rezulte care este raportul real cerere - oferta. Cu atat mai putin nu avem sansa unor prognoze care sa inspire incredere.
Nici despre preturi nu avem date certe. Institutul National de Statistica abia acum se pregateste sa faca analize pe segmentul imobiliar. Datele acestui institut vor face poate lumina, caci pe declaratiile publice de pana acum nu ne putem baza. Mai cu seama pe spusele operatorilor din piata, interesati ca preturile sa creasca. Fiindca numai asa vor creste si comisioanele lor.
Totodata, atat dezvoltatorii de proiecte rezidentiale sau de spatii de birouri, cat si constructorii, carora li se adauga si fondurile speculative de pe piata rezidentiala, au aceleasi interese: ca preturile sa creasca. Timpul insa are legile lui. Mai ales un timp cum este cel pe care il parcurgem acum, dominat de turbulente de la un capat la altul al lumii. Lui ii este dat sa aiba ultimul cuvant.
Verdictul timpului il asteapta intai si intai cumparatorii. Desigur, si cei cu preocupari speculative, obisnuiti sa "vanture" case, cumparand si vanzand, apoi vanzand si cumparand, inmultindu-si astfel banii. Dar cu deosebire cei pentru care a-si cumpara o casa de locuit a devenit o nevoie vitala. Si pentru unii, si pentru altii are o deosebita insemnatate cum se vor misca de aici inainte preturile caselor: in sus ori in jos.
Fara indoiala ca actorii pietei imobiliare isi judeca pozitia dupa cati bani au si dupa dinamica preturilor. De aici inainte nu va mai fi insa de ajuns acest raport. Vom fi nevoiti sa mai adaugam unul: raportul dintre oferta de case de pe piata si cererea solvabila. Folosind doua unitati de masura: cantitatea si calitatea. Concluziile nu sunt dintre cele mai incurajatoare. Fiindca desi banii
s-au inmultit in societatea romaneasca, fapt ce a determinat o crestere accelerata a cererii de consum in general, nu avem date certe privind banii ce s-ar putea aduna in viitorul apropiat pe aceasta piata, care sa acopere cererea. Nici despre oferta datele nu mai sunt certe, atat timp cat investitorii privesc cerul incercand sa vada cum va fi timpul.
Continuare miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
