Intr-o zi, spre sfârşitul acestui an, a sunat la redacţie un domn din Vaslui, care a pus următoarea întrebare: sunteţi la un ziar de business, spuneţi-mi ce trebuie făcut ca să avem locuri de muncă aici.
Sunt anual 7.000 de absolvenţi de liceu, nu mai sunt întreprinderi, aceşti tineri stau pe stradă sau sunt nevoiţI să plece în străinătate, oamenii de sus nu fac nimic, se rotesc între ei la putere de 20 de ani şI îşi văd doar de afacerile lor. Tot se laudă că fac drumuri când îi întrebi de realizări, dar în realitate sunt vai de ele. ŞI de ce să nu creeze statul întreprinderi productive în loc să pună zeci de milioane de euro în borduri şi amenajari de parcuri, s-a întrebat, simplu, interlocutorul.
Îi simţeai deznădejdea în glas. Spuneţi-mi, ce să facem? Revoltat de situaţia locală, nu a realizat ce problemă de adâncime a pus. În câteva propoziţii, a descris starea generală a economiei româneşti.
Exista judeţe în România unde raportul între numărul de salariaţi şi numărul populaţiei este de 1 la 10, iar Vasluiul este unul dintre ele. Acest raport este la nivelul României de 1 la 4 (4,3 milioane de salariaţI la 19 milioane de locuitori), iar la nivelul Cehiei sau Ungariei de 1 la 2.
Cum poţI să ai o economie valabilă, o societate care să funcţioneze, când din zece locuitori doar unul aduce bani acasă, restul fiind copii, pensionari şI întreţinuţI, printre care se află oameni apţI de muncă, dar care lucrează eventual la negru? Nu pot hrăni un trib de 100 de oameni doar 10 vânători, oricât de iscusiţI ar fi aceştia.
Vaslui, Tulcea, Teleorman, Botoşani, Călăraşi - sunt astfel de judeţe unde doar 10% din populaţie are un loc de muncă înregistrat. După patru ani de criză şI de stagnare, este nevoie de o radiografie, o nouă geografie economică pentru a identifica unde sunt zonele vulnerabile.
2013 trebuie să fie anul în care energia comunităţilor să se îndrepte spre atragerea de investitori care să creeze locuri de muncă, iar în extremă, pentru judeţele unde nu există capital, se pot imagina şi măsuri neortodoxe de creare a noi întreprinderi.
Dacă există potenţial spre exemplu într-un sector precum procesarea produselor agro-alimentare, de ce nu ar putea un consiliu judeţean sau o primărie să investească într-o întreprindere de colectare şI vânzare a laptelui, de exemplu.
Iar de la început conducerea sa trebuie dată prin management privat către oameni cu experienţă şI recunoscuţI ca profesionişti în sector. Nu întâmplător fostul premier Emil Boc a fost reales la Cluj, una dintre iniţiativele sale locale din mandatul anterior fiind un mic restaurant cu auto-servire al Primăriei.
Sau de ce nu ar putea fi atras în ecuaţie fondurile de private-equity (fonduri de investiţii care preiau câte 30-50% din companii pe creştere, pentru a le vinde după 5-7 ani), care să ia chiar sub administrare aceste companii. Statul poate veni cu jumătate din capitalul firmelor pentru a aduce investitori acolo unde este mare secetă de locuri de muncă.
Dar semnalul ar trebui sa plece de sus. Guvernul ar putea lansa o evaluare a conducătorilor de judeţe în funcţie de numărul de locuri de muncă nou-create în fiecare an.
Când se va face prima şedinţă de guvern spre exemplu la Tulcea sau la Vaslui unde, cu autorităţile locale alături, să fie puse pe masă soluţii pentru dezvoltare? Apoi, după un an, bilanţ.
Sunt judeţe precum Argeş sau Dolj care au şansa de a avea mari întreprinderi industriale pe teritoriul lor. Dar economia nu înseamnă doar Dacia şi Ford, care împreună vor avea în 2013 aproape 15% din exporturile ţării, adică 7-8 miliarde de euro, dar împreună nu au decât 20.000 de salariaţi.
Înseamnă micii întreprinzători, înseamnă procesatorii de produse-agroalimentare, înseamnă transportatori sau alte firme de servicii.
ŞI aici, în servicii, este o şansă pentru un judeţ precum Vasluiul. Investiţiile în capacităţI industriale sunt costisitoare. Nu există drumuri bune din Moldova spre Vest să aduci şI să duci componentele de la o eventuală fabrică de echipamente auto.
Dar un centru de servicii IT nu înseamnă decât o clădire de birouri, oameni bine pregătiţI şI o bună conexiune la internet. O limbă străină şi matematica se învaţă cu cartea, creionul şI caietul.
La Cracovia, în Polonia, industria de BPO -business process outsourcing (centre de servicii cum sunt în România cele ale Genpact, Oracle, Microsoft) - are 70.000 de angajaţi. Autoritatea locală a organizat un parc de birouri la 30 de km de oraş , a tras cale ferată până acolo şi a reuşit să atragă giganţii sectorului.
Comunitatea locală are ca misiune principală atragerea de investitori, iar guvernul trebuie chemat în sprijin, ca pârghie. Cel puţin teoretic. Este de văzut dacă practic vor fi schimbări în 2013. Dar când există oameni care gândesc corect, pentru viitor, precum domnul din Vaslui care cere soluţii pentru judeţul său, e un început. Dacă formulezi corect problema, la un moment dat găseşti şI soluţia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
