Alegerile s-au ispravit. Rezultatele ne sunt cunoscute. Dar nu stim, deocamdata, ce guvern vom avea. Nu va fi tocmai usoara alcatuirea noii echipe executive. Nu avem insa de ce sa ne plangem. Privind jumatatea plina a paharului, e bine sa ne amintim cuvintele unui rebel, Winston Churchill, care depunea marturie in fata istoriei ca dintre toate relele pe care lumea le are de suportat ... raul cel mai mic ni-l face democratia.
Mai rau e faptul ca noua, romanilor, ni s-a mai dat un prilej de a pune mainile la spate si de a astepta. Langa motivul traditional. Fiindca, la noi, de la Sfantul Nicolae si pana la Sfantul Ion, cateva saptamani bune, se munceste mai putin. E vremea petrecerilor.
Dar vremea muncii cand e? Daca tot s-a vorbit, in campania electorala, despre mai multe Romanii, poate ca e bine sa mai facem cateva departajari: o Romanie care munceste din greu si alta obisnuita sa lucreze in doru' lelii sau sa nu lucreze deloc; o Romanie care produce, aprovizioneaza piata interna, exporta, plateste impozite si alta care traieste din ajutoare sociale; o Romanie care invata importanta lucrului bine facut si alta care conserva sloganul "las' ca merge si asa". Daca n-ar fi fost asa, daca am fi avut o singura Romanie, muncitoare si in acelasi timp performanta, am fi putut sa avem astazi una dintre cele mai atractive piete. Plus un nivel de viata cel putin decent.
Desigur, purtam si povara unor mosteniri nefericite, greu de purtat in spate. Inainte de 22 decembrie '89, de dragul ideologiei a fost sacrificata eficienta economica. Din 1990 incoace, tot din ratiuni ideologice, chiar daca de alta natura, suntem martorii unui efort disperat de intretinere a iluziilor egalitariste si a mitului cazanului comun, din care sa se imparta bunastare. Fara a se tine seama de factorii care pretutindeni in lume produc bunastarea: productivitatea, eficienta, competitivitatea.
In '90, multi gandeau ca tara e bogata si ca un singur lucru mai este necesar ca sa traim bine: sa schimbam raportul intre productie si consum. Pe scurt: sa muncim mai putin si sa mancam mai mult. Zis si facut. S-a muncit mai putin, asa ca productia a inceput sa cada. Si cantitativ si calitativ. S-a mancat, in schimb, mai mult. Consumul, in 1990, a depasit valorile din 1989, dar nu a mai putut fi egalat in nici un an din cei care au urmat. Unde nu-i productie, nu poate fi consum. An de an, productia a scazut. Normal, a scazut si consumul.
Ne-am trezit, parca pe neasteptate, ca a scazut puterea de cumparare a salariului. Am primit tot mai multi bani, dar cu ei am cumparat marfuri tot mai putine.
Cineva - o minte de poet - a spus: "E mai rau ca inainte !"... Lozinca s-a raspandit. Multi romani, privind in statistici, dar privind si pe masa lor, au subscris: "E mai rau ca inainte !"...
Dintr-o data s-a uitat parca totul. Au fost date uitarii cozile de la magazinele alimentare, frigul din case, duminicile lucratoare, salariile amputate, plus aparatul propagandistic care bombarda populatia cu una si aceeasi idee: ca in Romania... e bine.
Din nefericire, cea mai mare parte a populatiei a capatat o viziune idilica despre dezvoltarea societatii. S-a ajuns la dorinta iluzorie de a ajunge repede la un stat al banastarii pentru toti. Ceva imposibil de realizat inainte de a avea un stat care sa incurajeze si sa stimuleze competitia in munca, libera initiativa si asumarea riscului. Si care sa descurajeze chiulul, delasarea, inselaciunile, incompetenta. Cu alte cuvinte, a prins greu ideea ca, inainte de a ajunge sa traim bine, e nevoie sa muncim bine.
Dar ce inseamna sa muncim bine? Decenii la rand, am cantarit otelul ce se aduna pe cap de locuitor. Si gandeam ca a munci bine inseamna sa facem mai mult otel, mai multe motoare, mai multe masini-unelte. Numai ca, in realitate, produsul intern brut (indicator ce arata bogatia reala a unei tari, exprimand suma valorilor adaugate) creste nu numai daca sunt fabricate strunguri sau otel, ci si daca sunt intensificate serviciile. Fara indoiala ca investitia in industrie sau in agricultura este absolut necesara. Dar la fel de necesare sunt investitiile pentru deschideri de noi afaceri in comert, in turism, in toate domeniile. Daca romanii nu vor munci mai bine in toate domeniile si daca nu vor avea bani pentru consum, economia nu va prospera. Mai cu seama, nu va prospera daca productia nu-si va dobandi sensul real, acela de furnizor de bunuri si servicii pentru consum, de locuri de munca si de bani. Sub imperiul performantei. Al lucrului bine facut.
Sigur ca drumul spre o astfel de inaltime va depinde in mod esential si de calitatea noului guvern. Dar depinde, intr-o si mai mare masura, de gandirea si actiunea intregii societati. O piata functionala are nevoie de o societate functionala.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
