În mod normal, BNR ar trebui ca în şedinţa de politică monetară de astăzi să reducă cu un pas dobânda de politică monetară, care stă la 7% de mai bine de un an, şi să înceapă astfel trendul de scădere a dobânzilor.
Cu sau fără shrinkflation (păstrarea preţurilor dar reducerea gramajului), preţurile nu au mai crescut aşa mult - doar creşterea preţului biletelor de avion iese în evidenţă, având în vedere cererea mare care este pe piaţă şi dorinţa românilor de a vizita lumea sau de a merge la muncă în Occident -, iar creşterea de taxe şi impozite operată de la începutul anului şi-a făcut deja efectul.
Deci ar trebui să ne aşteptăm la o scădere mai vizibilă a inflaţiei, care să se apropie de ţinta de 4,5% la finalul acestui an, faţă de 6,6% cât a fost în martie, ultimele date disponibile.
Al doilea motiv este că menţinerea dobânzii de 6% pentru atragerea de depozite, adică lichiditatea în exces din piaţă pe care o deţin băncile, a devenit extrem de costisitoare pentru BNR. Dar până la urmă, acesta a fost unul dintre preţurile plătite pentru stabilizarea pieţei monetare, a dobânzilor şi a inflaţiei.
Pe de altă parte, BNR ar putea să amâne scăderea dobânzii de politică monetară doarece marile bănci centrale din lume (Fed – SUA şi BCE – Banca Centrală Europeană) nu au început să scadă dobânzile, pentru că economia americană merge prea bine iar inflaţia în SUA rămâne destul de sus, iar în Europa, deşi economia nu merge aşa bine, preţurile sunt încă mari.
Cum a mers economia în România în primul trimestru vom vedea miercuri, pe 15 mai, când trebuie să vină datele de la Statistică privind creşterea economică din primul trimestru.
Aşa, la prima vedere, dacă ne uităm pe rezultatele publicate de principalele bănci pentru T1, economia ar trebui să duduie.
Banca Transilvania, principala bancă, a raportat o creştere a profitului net în T1 de 35%, la o creştere a veniturilor operaţionale cu 32%. Dar Ömer Tetik, CEO al băncii, spune că din punct de vedere macroeconomic anul rămâne provocator atât ca nivel ridicat de incertitudini şi volatilitate internaţională, cât şi în ceea ce priveşte indicatorii economici. „Inflaţia se dovedeşte mai rezistentă decât am fi sperat, iar creşterea economică este încă redusă.“
Creşterea profiturilor băncilor se bazează mai mult pe activitatea trecută şi pe nivelul extrem de scăzut al creditelor neperformante, având în vedere gradul extrem de ridicat în care clienţii băncilor – companii şi persoane fizice – îşi plătesc fără probleme ratele la bancă, în ciuda menţinerii unor dobânzi ridicate.
Dacă activitatea de creditare pentru persoane fizice – creditele de consum – merg bine, susţinând revenirea consumului după perioada afectată de inflaţie, iar acum se vede şi o revenire a cererii de credite ipotecare/imobiliare, nu aceeaşi situaţie se regăseşte şi la nivelul firmelor, acolo unde nu există o cerere chiar atât de mare pentru creditele de investiţii.
Companiile sunt încă reticente, anul electoral de-abia a început şi nu se ştie cum se va termina, tensiunile geopolitice sunt în continuare mari, iar costurile de finanţare rămân ridicate.
Pe lângă acest lucru, în România birocraţia statului nu ajută deloc partea de investiţii: programele europene merg foarte greu, sunt întârzieri cu lunile sau cu anul în finanţările din PNRR, deci nu au început să se tragă din miliardele de euro care stau la BNR.
Dragoş Damian, CEO Terapia Cluj, un producător de medicamente, se întreabă retoric dacă politicienii români cu aspiraţii parlamentare şi europarlamentare au vreo idee cât trebuie să aştepţi după autorizaţii pentru a construi o fabrică.
„După ce fabrica este construită, nu găseşti personal specializat şi calificat pentru că între timp a plecat la muncă la partenerii strategii sau că, tot între timp, statul român a schimbat regulile jocului, astfel încât investiţia nu se mai amortizează conform planului iniţial.“
Cererea redusă pentru creditele de investiţii se vede în industrie, care nu prea şi-a revenit după căderea de 5% de anul trecut.
Dacă vreţi să ştiţi, industria are în continuare o pondere mare în economia României, iar orice scădere sau creştere se vede imediat în evoluţia economiei.
Conform indicelui BCR România Manufacturing PMI care evaluează industria prelucrătoare, se vede o oarecare revenire a industriei, pentru că în aprilie indicele a trecut pentru prima dată peste 50 de puncte, urcând la 51,5 puncte, de la 49,3 în martie. Dar această creştere se va vedea în T2 şi mai puţin în T1 în evoluţia creşterii economice din acest an.
În funcţie de cum a mers economia în T1, vom vedea dacă creşterea economică pe tot anul se va îndrepta spre 3,8%, cât speră guvernul, faţă de 2,1%, cât a fost anul trecut.
Investiţiile publice în infrastructură, care merg la foc automat, susţin acum creşterea economică, în condiţiile în care investiţiile private stagnează sau au dat câţiva paşi înapoi, dar aici principala problemă este legată de sumele de bani disponibile pe care le are guvernul pentru a plăti aceste lucrări.
Menţinerea deficitului bugetar în parametri anuali - sub 5% din PIB - pare destul de dificil de realizat având în vedere rezultatul din T1, când am avut un deficit de 2% din PIB, iar anul abia a început.
Guvernul Ciolacu poate menţine echilibrul bugetar şi creşterea economică prognozată doar dacă nu amână plata lucrărilor de investiţii pentru anii viitori. Iar în tot acest timp, companiile private lucrează pe banii lor.
Construcţiile rezidenţiale sunt pe minus pentru că dezvoltatorii imobiliari – de apartamente, de spaţii logistice, de birouri – sunt în aşteptare. Pe de o parte costul finanţării este ridicat, iar pe de altă parte durează foarte mult autorizarea proiectelor.
În anii anteriori, industria de IT&C aducea un plus substanţial de creştere economică, care putea să facă diferenţa, dar acum şi această piaţă „s-a mai răcit“.
Paradoxal, administraţia publică, care a ajuns la o pondere de 12% din PIB şi care duduie prin creşterile de salarii, prin creşterea investiţiilor, ar putea să facă acum diferenţa în datele statistice din T1.
Problema este că această creştere a administraţiei publice se face pe datorie, iar România este deja la limita superioară de îndatorare având în vedere că datoria publică a ajuns la 52% din PIB în februarie, iar spaţiu suplimentar de creştere a datoriei nu prea mai există decât dacă se cresc din nou taxele şi impozitele, ceea ce se va întâmpla inevitabil la anul.
Până una alta, Bursa, care este un indicator privind evoluţia viitoare a unei economii, a atins vineri un nou maxim istoric, având o creştere de 12,5% de la începutul anului. Banii care se investesc acum în noua listare - Premier Energy - arată că investitorii, în special cei de retail, sunt cu moralul ridicat şi văd lucrurile în roz.
Miercuri, la ora 09.00 dimineaţa, vom afla cum a mers economia în T1, şi în funcţie de acest lucru putem avea o idee despre ce se va întâmpla în următoarele luni, când guvernul PSD/PNL şi partidele vor fi ocupate cu alegerile şi mai puţin cu economia.
