Condoleezza Rice, cea mai influenta femeie a planetei, potrivit unui top din vara al revistei Forbes, ajunge maine la Bucuresti, pentru a semna acordul privind stabilirea de baze americane in Romania.
Este un moment asteptat de ani buni, au intrat in folclorul autohton si sunt povestite strainilor fapte cu bunici ai nostrii, cu ochii atintiti pe cer, in asteptarea avioanelor americanilor care sa-i scape de comunism.
Comunismul a cazut - si cu ajutorul propagandei americane -, relatiile politice dintre cele doua tari sunt excelente, baze americane vor fi desfasurate la Marea Neagra.
De cincisprezece ani Romania joaca pe mana americanilor, ceea ce nu face ca relatiile politice sa fie decat excelente. Doi presedinti americani au vizitat Romania in timpul mandatului si nu a existat presedinte roman care sa nu fi trecut pragul Casei Albe.
Romania si-a riscat relatia cu "Vechea Europa" pentru a fi de partea SUA, fie cand a venit vorba despre sustinerea razboiului din Irak, de asigurarea, in Romania, a imunitatii militarilor americani care ar comite, pe teritoriul ei, acte condamnate de Curtea Penala Internationala. A riscat inca o data o confruntare cu Europa cand a tergiversat blocarea adoptiilor internationale si inca o data cand a semnat contractul cu firma Bechtel pentru autostrada Transilvania, fara sa organizeze o licitatie.
Si pentru ultima data a suparat "Vechea Europa" cand presedintele Traian Basescu si-a fixat strategia de politica externa pe axa Bucuresti-Washington-Londra.
Romania lupta alaturi de americani in Irak si Afganistan. Romania era la carma Consiliului de Securitate al ONU atunci cand a fost declansat primul razboi din Irak, in 1991, si a votat la ONU, constant, alaturi de americani. Pot exista dovezi ale unei mai mari fidelitati?
Americanii nu au parut prea miscati de dovezile unei atari fidelitati. Romania a intrat in NATO abia dupa 11 septembrie si dupa ce s-a adeverit ca Marea Neagra va deveni un punct central in razboiul impotriva terorismului.
Bunele relatii politice le impulsioneaza pe cele economice, dar nu in toate cazurile si nu in cazul nostru. Trebuie sa ne aducem aminte ca, in anii ?"90, cand se discuta crearea unei conducte care sa transporte titeiul din Marea Caspica spre Europa, SUA au sprijinit Turcia in detrimentul Romaniei. Conducta, inaugurata luna trecuta, si care va aduce profituri de sute de milioane de euro, trece prin Ceyhan, Turcia si nu prin Constanta, Romania.
Aici ar fi vorba de o optiune strategica, dar nici in afaceri care tin de vointa companiilor private lucrurile nu stau bine.
Ceea ce se anunta drept una dintre cele mai mari investitii americane in Romania - vanzarea Combinatului Siderurgic Resita firmei americane Noble Venture - s-a dovedit nu doar un esec rasunator, ci si un proces costisitor.
Cea mai puternica banca la nivel mondial, Citibank, a intrat de zece ani in Romania, dar, in tot acest timp, nu a fost impresionata de schimbarile enorme care s-au produs in sistemul bancar. Pastreaza doar 2,2% din piata, dar in Polonia - si ea iesita din comunism o data cu Romania - este unul dintre cei mai puternici investitori. Nici General Electric, de pilda, un gigant al pietei mondiale nu se poate lauda cu mai mult. Recent a anuntat ca va dezvolta la Bucuresti, cu 80 de milioane de euro, o afacere de servicii corporatiste pentru clientii sai din Europa. Asta in vreme ce investitiile General Electric in Ungaria depasesc un miliard de dolari. O lista a povestilor de succes americano-romane este redusa: poate vanzarea de catre compania GeCad a unui antivirus catre Microsoft; poate cumpararea de catre Smithfield Foods a fostului Comtim. Dar nici Comtim nu mai e ce a fost.
Asadar, ce s-ar putea schimba in relatiile economice dintre cele doua tari cand prezenta militarilor americani va deveni un fapt cotidian? Un lucru va schimba, desigur. Bazele militare americane din Germania au adus prosperitate oraselor in care s-au stabilit. O prezenta americana de numai cateva luni la Constanta, in timpul razboiului irakian, s-a vazut cu ochiul liber. Sosele asfaltate, cateva zeci de locuri de munca pentru localnici, comenzi pentru firmele din zona. Dar cam atat. Permanentizarea bazelor poate schimba situatia? Este greu de crezut.
In fapt, nu este adevarat ca americanii nu sunt interesati de Romania. Constantele critici ale diplomatilor si oamenilor de afaceri la adresa coruptiei sau a constrangerilor economice arata acest lucru. Pur si simplu, brandul de tara al Romaniei nu este, deocamdata, pe placul americanilor.
Vizita Condoleezzei Rice a pus in umbra un alt eveniment. Faptul ca postul de ambasador american la Bucuresti lasat liber de aproape un an va fi, in sfarsit, ocupat. Nicholas Taubman, un respectabil om de afaceri isi va prezenta astazi scrisorile de acreditate, iar obiectivele mandatului sau, povestite chiar de el, par clare. Intre altele, reintroducerea Romaniei in jocul petrolului caspic (din care fusese scoasa si cu ajutorul americanilor) si democratizarea Marii Negre. Iata o partitura noua, in afara celei deja cunoscute - ajutor in combaterea coruptiei si reluarea adoptiilor copiilor romani in SUA. Este prematur sa spunem ce inseamna anuntul ambasadorului, anume ca vine la Bucuresti cu importante proiecte economice pentru Romania. Este insa important ca anunta ca Romania trebuie sa conteze nu doar din punct de vedere geopolitic, ci si economic. Abia cand din ce in ce mai multi americani se vor convinge de acest lucru, putem miza pe o schimbare.
* Iulian Anghel este redactor politic la Ziarul Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
