Finalul lui 2014 a adus cea mai abruptă scădere de preţ la combustibil, unul din costurile principale ale firmelor din România, iar dobânzile la credite au început şi ele cât de cât să scadă. Cu toate acestea, economiei îi lipseşte ingredientul cel mai de preţ care să o facă să se învârtă: încrederea.
Firmele ezită să se implice în proiecte noi sau chiar să-şi extindă capacităţile actuale de producţie, iar o analiză ZF pe cele mai importante 12 sectoare din economie, care însumează businessuri de peste 400 de miliarde de lei, adică circa 40% din cifra totală de afaceri a companiilor din România, arată că 2014 a fost anul restructurărilor, al reorganizărilor şi chiar al închiderilor de fabrici.
Investiţiile în noi capacităţi de producţie lipsesc, iar constructorii specializaţi în fabrici afirmă că 2014 a fost cel mai slab an din 2009 încoace.
Combustibilii s-au ieftinit cu 18% faţă de maximul din iulie 2014, benzina atingând un preţ mediu de circa 5,25 de lei la sfârşitul lunii decembrie 2014, în condiţiile în care barilul de petrol a coborât de la 115 dolari la 60 de dolari în aceeaşi perioadă, deci cu aproape 50%.
Firmele din sector afirmă că transmisia scăderii preţului nu se poate face integral pentru că jumătate din preţul benzinei este reprezentat de taxe.
Pe de altă parte, preţul baniilor, adică dobânzile la credite, este în scădere, dar nu suficient.
Astfel la o scădere dramatică a dobânzii de politică monetară, de la 4% în noiembrie 2013 la 2,75% în noiembrie 2014, dobânzile la credite pentru firme au cunoscut scăderi mai mici. Spre exemplu, la creditele în sold pe descoperit de cont în lei, pentru companii, dobânda a scăzut de 6,48 % la 6,09% în aceeaşi perioadă.
Scăderi mai bune au avut loc la dobânzile pentru credite noi, de circa un procent. Astfel, faţă de o dobândă la creditele noi în lei pentru companii în valoare mai mică de 4,5 milioane de lei de 7,79 % în noiembrie 2013, în noiembrie 2014 aceasta a ajuns la 6,84%.
Dobânzile pentru acelaşi tip de credit, dar cu valoare mai mare de 4,5 milioane de lei, au coborât de la 6,85% la 5,59%, după cum se vede în tabelul alăturat.
Problema este însă că stocul creditelor stagnează, iar puţine companii au acces sau se încumetă să mai ia credite noi.
În 2009 şi 2010 când, paradoxal, încrederea era mai mare decât acum, dacă preţul baniilor şi al combustibililor s-ar fi redus la valorile de acum, inerţia investiţională de dinainte de 2008 s-ar fi manifestat şi economia nu ar mai fi fost atât de zdruncinată de recesiune.
Într-un fel, aceste uşurări de costuri vin pentru multe întreprinderi prea târziu. Companiile au fost stoarse de lichidităţi în aceşti şase ani de criză, iar acum vine la soroc oprirea investiţiilor din 2009 şi 2010.
Firmele pur şi simplu nu au cum să crească pentru că au oprit investiţile în 2009 şi 2010, când dobânzile băncilor au crescut în loc să scadă sau au scăzut prea puţin relativ la ceea ce cerea economia atunci, iar preţul combustibililor au urmat cu 100% trendul de creştere al barilului de petrol de pe pieţele internaţionale.
Degeaba au companiile acum costuri în scădere dacă pieţele de desfacere nu se văd sau capacităţile lor de producţie/sectoarele lor de activitate nu s-au aşezat pe noi linii de business care au rămas pe creştere sau care vin puternic din urmă cum este e-commerce-ul.
Instabilitatea politică şi lipsa încrederii în bugetul pe 2015 reţin companiile în a-şi asuma investiţiile de care economia are nevoie. La acestea se adaugă faptul că mulţi investitori străini, mai ales în industrie, văd o Românie care nu le mai poate aduce creşteri, ci doar un loc unde trebuie să-şi optimizeze investiţiile deja făcute pentru o profitabilitate mai bună.
Aşa se explică decizia GSK (farma) de a închide fabrica Europharm Braşov cu 250 de angajaţi şi 463 de milioane de lei afaceri în 2012, exit-ul Procter&Gamble (detergenţi) de la Timişoara sau repetatele închidere de fabrici ale Friesland (lactate) în Transilvania.
Doar e eventuală scădere până la 0,5-1% a dobânzii de politică monetară, foarte improbabilă în condiţiile tensiunilor de pe pieţele valutare din est din cauza situaţiei rublei, ar putea întrucâtva să compenseze această lipsă de încredere.
Businessul este iepure fricos. Chiar şi când condiţiile par că se îmbunătăţesc, teama de vânător poate să fie prea mare şi rămâne în vizuina sa.
