Imediat dupa ce Traian Basescu a reusit sa-si impuna oamenii la conducerea SRI si SIE, Parchetul General a decis ca nu sunt motive pentru inceperea urmaririi penale in cazul ministrului Atanasiu, astfel incat suspendarea acestuia pusa in aplicare de presedinte ar trebui sa inceteze.
Daca nu vom avea naivitatea de a crede ca actul de justitie din Romania este independent, transparent si apolitic, cele doua evenimente sus- mentionate trebuie interpretate corelat. Si sunt doua cai. Prima ar fi ca numirile de la conducerea SRI si SIE sunt rezultatul unei negocieri intre Basescu si liberali, negociere care a condus la deblocarea postului lui Atanasiu. Ceea ce ar insemna ca Basescu o controleaza in continuare pe Monica Macovei si prin aceasta Parchetul. A doua cale este aceea ca nu a avut loc o negociere si ca decizia de neincepere a urmaririi penale este replica PNL la numirile de catre Basescu a sefilor SRI si SIE. Ceea ce ar insemna ca PNL-ul o controleaza pe Monica Macovei si prin aceasta Parchetul. Reactia nervoasa a lui Traian Basescu la aflarea deciziei procurorilor, iesirea Adrianei Saftoiu (sotia numitului sef al SIE) impotriva lui Valentin Stan si Ion Cristoiu, cand acestia luau in calcul un esec al lui Basescu in cazul Atanasiu, si plangerea depusa la tanc de generalul Badalan impotriva lui Atanasiu ne conduc spre a doua varianta. Basescu nu a negociat cu liberalii numirile de la servicii si acestia si-au luat revansa folosind armamentul din dotare, in cazul de fata, Monica Macovei.
Incepute prost, relatiile dintre echipa lui Tariceanu si ministrul justitiei au evoluat mascat in spatele a ceea ce este cazul Patriciu si dupa toate aparentele s-au consolidat pe tacute atat de bine incat Traian Basescu incearca sa scape de doamna in cauza si nu stie cum. Cea mai recenta tentativa este scrisoarea semnata de niste intelectuali (majoritatea din zona de amicitie prezidentiala) prin care i se cere lui Tariceanu sa o lase pe doamna Macovei la Bruxelles. Scrisoarea este buna si motivanta, dar lucrurile in politica nu sunt intotdeauna ce par a fi. Tariceanu nu o trimite pe Macovei la Bruxelles tocmai fiindca o place nu fiindca nu o place, iar Basescu o vrea acolo nu ca un premiu, ci ca sa scape de ea de aici. Punctul obtinut deocamdata de liberali - NUP pentru Atanasiu - nu inseamna insa ca acestia sunt pe picior de egalitate cu Basescu sau ca si fac fata, ci doar ca in continuare misca. Pactul dintre Basescu si Geoana si atragerea grupului de la Cluj la guvernare inseamna anihilarea oricarei tentative de opozitie din partea PSD.
Iluzia accesului la alte functii in viitorul apropiat s-a asternut peste deputatii si senatorii social-democrati al caror gand nu sta nicicum la lupta impotriva puterii, ci la metodele cele mai eficace de a colabora cu aceasta. Fenomenul va conduce la scaderea in continuare a scorului, dar acest fapt nu va mai fi periculos pe termen scurt pentru actuala conducere, fiindca majoritatea celor din fruntea PSD doresc sa coopereze cu PD-ul si cu Traian Basescu. Fara opozitie (Vadim a inteles sansa care i-a crescut in cale si a redevenit in ultimele zile foarte vocal, asumandu-si rolul de unic opozant) sau cu ea docila si tacuta, Traian Basescu devine cel mai puternic om aflat la conducerea Romaniei dupa 1989. E suficient sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca insulta adresata lui Ovidiu Zara ar fi fost rostita in mandatul anterior. Am fi avut lideri ai societatii civile legati cu leucoplast la gura, ni s-ar fi spus ca Occidentul tot este ingrijorat de drepturile omului din Romania, integrarea insasi ar fi stat in cumpana, anumite gazete care acum lauda la Cotroceni ar fi aparut cu titluri incendiare, s-ar fi organizat seminarii, mitinguri si marsuri, psihologi, sociologi, politologi ar fi invadat posturile de televiziune si ar fi anuntat bolile de care sufera societatea noastra. Acum, cu exceptia notabila si laudabila a unor ziare si a unor jurnalisti, revolutionarii tac. Fiindca abuzul este facut de ai lor si atunci e legitim.
Intotdeauna, in Romania post-revolutionara, puterea unei persoane a fost contrabalansata de alte persoane si grupuri din zona politicului si de organizatii ale societatii civile. In acest moment, nu exista nici o alta persoana care sa concureze cu Traian Basescu, nu exista niciun grup politic dornic sau capabil sa preia nemultumitii actualului mandat (liberalii nu fac parte din acest posibil grup fiindca, macar teoretic, sunt parteneri la procesul de nemultumire al populatiei), iar societatea civila este mai mult decat obedienta fata de seful statului. Razboiul permanent dus de presedinte cu media care inca nu il venereza este, in fapt, recunoasterea acesteia ca ultim si unic oponent. Privind din aceasta prisma, se poate afirma ca este putin probabil ca Traian Basescu si PD sa piarda viitoarele alegeri, fiindca nu este nimeni altcineva care sa le castige. Norocul este ca de pe 1 ianuarie intram in UE si excesele puterii, chiar daca vor exista, nu vor capata chiar tente sud-americane, ci doar sud-europene. Or din astea am mai avut...
P.S. Am vazut pe strada afise publicitare pe care scria "Votati Eliade!". Fac parte din campania TVR de promovare a romanului numarul unu. Dincolo de ideea, oarecum nastrusnica si probabil total nefondata, ca intr-o campanie electorala viitoare vom vedea la unul dintre candidati (oare la cine) afise foarte asemanatoare cu acestea deja intrate, pe bani publici, in constiinta alegatorilor, ma intreb daca o catime din fondurile tocate pentru acest show nu putea fi directionata pentru un afis pe care sa scrie "Cititi Eliade!". Probabil ca nu... In fond, nu cartea, ci votul ne marcheaza istoria, iar in frunte se ajunge - dupa cum deja ne-a convins cel mai puternic dintre romani - fara prea multa carte, dar cu multe voturi.
Bogdan Teodorescu este directorul general al Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
