De cateva zile un zvon bantuie lumea politica nationala, redactiile ziarelor si holurile televiziunilor de stiri: PNL-ul si PD-ul s-au inteles sa faca anticipate; Tariceanu pleaca la Bruxelles pe locul Monicai Macovei; primul-ministru va fi din PD, probabil Blaga si pe listele D.A. se va intra unu la unu. Toate acestea se vor intampla imediat dupa 1 ianuarie 2007 atunci cand vom fi fost acceptati in UE. Altfel spus, ajunsi in sfarsit in interiorul Uniunii, primul lucru pe care il vom face nu va fi sa ne apucam sa cheltuim banii pe proiecte, nu va fi nici o ofensiva pentru implementarea reglementarilor structurilor europene, nu va fi nici macar o minima informare a cetatenilor in legatura cu socurile care vor urma, ci va fi lungul circ al debarcarii unui guvern, al numirii altuia doar ca sa cada, al numirii a inca unuia ca sa cada si acesta si apoi campania electorala, numararea voturilor, configurarea noii majoritati, inventarea cabinetului, numirea diversilor oameni in toate functiile publice necesare de la nivel local la nivel central, cautarea tuturor de pacatele tineretii si gata ne putem intoarce la treaba. Dar sa nu ne pripim...
Primele intrebari care se nasc de aici ar fi, ce anume i-ar determina pe liberali sa renunte la dominarea cabinetului pentru inca doi ani, pentru a obtine patru ani de guvernare in subordinea PD? Ce l-ar determina pe Tariceanu sa plece la 1 ianurie 2007 din pozitia de cel dintai premier roman membru in UE pentru pozitia de cel dintai comisar? De ce ar renunta Tariceanu tocmai acum, cand prin deconspirarea Monei Musca si prin diversele referiri facute la trecutul lui Stolojan, grupul care il contesta in PNL a fost pulverizat? Asta ca sa nu luam in calcul situatia cel putin delicata in care se gaseste Traian Basescu in legatura cu al sau dosar de securitate solicitat de tot mai multi politicieni nervosi? Mai mult, Tariceanu ia aceasta decizie de retragere in munti tocmai cand, pentru prima data dupa o lunga perioada de timp, creste in sondaje datorita initiativei de rechemare a trupelor din Irak?
Mai departe... Sa consideram ca totusi ceva i-a determinat pe liberali sa accepte propunerea PD. Poate o radiatie magnetica, poate un fenomen paranormal, o hipnoza colectiva sau o poza cu o pisica mai mare decat un dragon chinezesc... Trimiterea Monicai Macovei la Bruxelles nu era un premiu pentru ministrul de justitie, ci cea mai eficienta metoda gasita de Traian Basescu sa scape de ea de acolo. Povestea cu europenii disperati sa o aiba in mijlocul lor este folclor, fiindca la ultima vizita in tara Frattini nu i-a transmis mesaje tocmai confortabile si nici linistitoare, pe langa obisnuitele zambete de protocol. Deci, de ce sa renunte Basescu la acest mod delicat de a scapa de un om care nu mai raspunde la comenzile sale? Tocmai fiindca o simpla demitere a ministrului ar putea sa aiba consecinte de imagine greu de estimat. Dar sa zicem ca si Traian Basescu are micile lui probleme, e neatent sau e distras si accepta jocul sus enuntat. Ajungem la momentul cheie. Anticipatele... Tariceanu demisioneaza si-si face bagajele pentru Bruxelles, Basescu numeste un nou prim-ministru, acesta face un cabinet si vine in fata Parlamentului. Care trebuie sa tranteasca guvernul de doua ori. Repet aceasta procedura ca sa fie clara. Adica fiecare dintre parlamentarii aflati pe locurile lor va vota pentru plecarea lui din Parlament. Sa facem niste calcule care nu tin de declaratiile liderilor politici. PSD-ul a intrat in Parlament pe vremea lui Nastase cu 36%. Acum are in jur de 20%. Deci 16% dintre parlamentari nu-si vor mai gasi loc in viitorul parlament. De asemenea, o buna parte dintre cei pusi pe lista de Nastase nu vor mai fi pusi pe lista de Geoana. Calcule similare se pot face pentru parlamentarii aflati in conflict cu propria conducere din fiecare partid. La acestia se adauga ansamblul PC, care nu mai are acces fiindca este sub 5%, grupul lui Cornel Ciontu, care nu intra tot in calcul fiindca nu are cum, chiar daca s-a afiliat la Becali, diversii transfugi aflati acum in postura de independenti, cei dovediti a avea probleme cu Securitatea, care nu vor mai fi repusi pe lista. UDMR-ul nu are de ce sa doreasca anticipate pana nu isi rezolva problemele interne. La toata aceasta suma de nu-uri se mai adauga si parlamentarii care sunt siguri ca vor intra in viitoarea combinatie, dar care se intreaba de ce trebuie sa plateasca inca o data pentru niste locuri pe care le mai au inca doi ani? Aceasta analiza nu este noua si o stie fiecare sef de partid. O stie si domnul Geoana, o stie si domnul Boc, o stie si domnul Tariceanu... Si ei stiu, deci, ca se ajunge foarte greu la anticipate. Atunci, despre ce este vorba? Probabil ca ne aflam in fata unei perdele de fum lansata cu buna stiinta de clasa politica inspre noi, muritorii de rand, pentru a acoperi sub ceata ei deasa mult mai incomoda discutie despre dosare. O dezbatere publica legata de anticipate, de plecarea lui Tariceanu, de noi ministri, noi majoritati, noi campanii electorale este mult mai putin nociva decat prelungirea dezbaterii privind trecutul de lupta al unora si altora.
La anul vom avea alegeri, dar probabil nu vor fi decat cele pentru Parlamentul European. Si acelea importante fiindca pe baza respectivei evaluari se va decide soarta mai multor conduceri de partide. Deocamdata insa va continua desecretizarea cu toate consecintele acesteia, inca nebanuite complet.
Bogdan Teodorescu este directorul general al Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
