In noiembrie 1988, daca nu gresesc, la Festivalul Artei si Creatiei Studentesti tinut la Casa de Cultura a Studentilor "Grigore Preoteasa" din Bucuresti, brigada Facultatii de Metalurgie avea un scheci in care un tanar imbracat in costum de muncitor metalurg, salopeta, cizme, manusi de protectie, casca si ochelari, inarmat cu celebra lingura de turnat (obiectul acela cu o tija lunga, terminat la capat cu un soi de ibric cu care este luat otelul incins din cuva) declama: "Spuneti ca este unul ce toarna mai bine decat mine?/Cu-atat mai bine tarii si lui cu atat mai bine!". Salile arhipline ale festivalurilor de umor aplaudau pana la frenezie momentul, devenit in acea perioada un clasic al miscarii studentesti. Seturi intregi de cenzori au incercat sa scoata acest text din reprezentantie si de fiecare data cei de la Metalurgie s-au opus mentionand ca o sectie a facultatii lor este cea de Turnatorie.
Apoi a venit revolutia, s-a produs tranzitia si in anul de gratie 2006 a inceput desecretizarea. Privit la cald acest fenomen care se produce in Romania este jalnic, incurcat si neconvingator. Ganditi-va numai la ce s-a intamplat in ultima saptamana.
CNSAS-ul este ingropat sub peste un milion de posibile dosare, organizatii si persoane fizice cer neincetat sa fie cate cineva (de obicei mase de oameni) desecretizat si analizat, presa este inundata de date care se dovedesc a fi false sau incomplete, analizele se refera doar la o persoana sau la alta, cei incriminati acuza in totalitate manipularile politice si/sau ofera explicatii care variaza intre securitatea buna si cea rea si "eu am turnat pentru tara, nu impotriva cuiva", organizatiile societatii civile se intrec in asumari de merite, baietii si fetele care au facut de mult, diverse gesturi pentru un parlament curat uita cu gratie ca pe listele lor nu apareau oameni de o anumita culoare care acum incep sa apara, in schimb apareau oameni de alta culoare despre care aflam ca nu era cazul sa apara, unii vor linsaje publice, altii din contra vor o amnistie generala, unii vorbesc doar de trecut, iar altii ne indeamna sa privim doar spre viitor, se regleaza conturi, se dau lovituri, se retrage sau se acorda sprijin politic, intervine inclusiv problema etnica si toate acestea in timp ce Rapidul rateaza meciul din Bosnia.
Daca reusim insa sa facem doi-trei pasi in spate, vom constata ca lucrurile nu mai sunt atat de groaznice. Din contra...
Dupa ce politicienii cu dosar de retea din cei 29 vor fi enuntati clar de CNSAS, va veni randul altor politicieni cu dosar de retea sa fie scosi in fata si deja zarva va fi mai mica. Apoi si mai mica, pana cand acest fenomen va deveni curent. Banal... Se va aplica apoi si la alesii locali si la diversii lideri de organizatii mai mari sau mai mici, iar in 2008, cand vom face din nou liste acestea vor fi intr-adevar curate la toate partidele, nu doar la cele antipatizate de cativa sefi de ONG-uri.
De fapt, acest prim proces de desecretizare are un puternic iz democratic. S-a dovedit ca personajele cu trecut complicat sunt raspandite in toate partidele si la toate nivelele si ca, indiferent de diversele presupozitii, nu exista nici o insula de moralitate si de corectitudine absolute in politica romaneasca.
Aceasta vindecare de iluzii probabil va indemna tot mai mult cetatenii sa priveasca performantele individuale ale fiecarui politician si mai putin portretul sau robot facut de diversi insi de pe margine.
In acelasi timp, iesirea din politica a unui personaje de prim rang din cauza unor greseli ale trecutului combinate cu minciuna din prezent (niciunul dintre cei incriminati nu au declarat anterior nimic despre acest capitol al tineretilor lor) se poate constitui intr-o premisa a schimbarii perceptiei cetateanului fata de modul in care se distribuie binele in societate.
Pana in prezent a predominat ideea ca raul este rasplatit cu bine si ca de reusit reusesc doar delatorii, hotii, smecherii si lingusitorii si ca apartenenta la valorile clasice nu-ti poate aduce niciodata castig de cauza.
Daca acest fenomen al curatarii va continua si nu se va gripa undeva intre Cotroceni, Palatul Victoria si CNSAS, atunci unul dintre atributele fundamentale lipsa in societatea romaneasca - increderea in institutii si in conducere - s-ar putea sa inceapa sa apara.
De asemenea, s-ar putea ca, tot privind din aceasta paradigma, sa se recladeasca atasamentul pentru valorile formatoare si pentru respectul fata de performanta autentica. Nu spun ca vom avea deodata o meritocratie, dar poate vom incepe sa ne indreptam spre ea. Doar ideea ca fiecare plateste la un moment dat pentru raul pe care l-a facut este un prim pas.
Dar sa nu ne emotionam prea devreme. Nu au trecut cele trei zile specifice minunilor romanesti.
Bogdan Teodorescu este directorul general al Institutului Pro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
