Mai intai a fost Virgil Magureanu. A devenit sef al unui SRI proaspat infiintat imediat dupa evenimentele de la Targu Mures. Inainte de acest moment, domnul Magureanu fusese in 22 decembrie pe la Zalau si apoi aparuse dupa pranz la Bucuresti desi domiciliul sau - relativ fix - era in Focsani, unde functiona ca muzeograf. Intrebat in plenul CPUN de Ticu Dumitrescu daca este adevarat ca serviciile secrete din Romania sunt conduse de Virgil Magureanu, Ion Iliescu a raspuns nu exista niciun Virgil Magureanu.
In 1996, in ziua alegerilor, pe 3 noiembrie, Virgil Magureanu a declarat televiziunilor ca a votat schimbarea. Apoi a fost schimbat si el. Cu Costin Georgescu. Membru PNL, deputat de Alba si apropiat al lui Emil Constantinescu. In viata anterioara inginer. Apoi a lucrat la Romania libera, fiind apropiat si de Petre Mihai Bacanu. Virgil Magureanu fusese profesor de sociologie si niste zile din viata trecuse si pe la Securitate. Costin Georgescu a aparut foarte putin in prim-plan din proprie initiativa, in schimb afacerea Tigareta II l-a tinut un timp pe prima pagina.
Dupa anul 2000 a ajuns ambasador in Cipru. Si in locul sau a venit Radu Timofte. Din PDSR, din judetul Neamt si dintre apropiatii lui Ion Iliescu. Desi acuzat de relatii cu KGB-ul in timpul mandatului sau am intrat in NATO si am devenit interoperativi. Mai mult, dupa victoria lui Basescu, Timofte, desi probabil nu a votat schimbarea, nu a fost schimbat. Decat in august 2006, cand fuga lui Hayssam l-a determinat sa demisioneze.
La SIE lucrurile sunt oarecum similare. Intai a fost Ioan Talpes, istoric militar, si el apropiat al lui Ion Iliescu. Inainte de 1989 fusese apropiat de alti lideri politici, dar acele timpuri sunt prea indepartate. Atat de indepartate incat acum, Talpes este oarecum taranist. Sau daca nu, macar popular european. In 1996 pleaca din SIE si se opreste la Sofia, unde sta ambasador. Apoi se intoarce in 2000, dar nu la SIE ci la Cotroceni, in preajma lui Ion Iliescu, de unde se cearta pret de vreo doi ani cu generalul Silinescu de pe langa Adrian Nastase. Apoi, in ultimul an de mandat, intra si in guvernul Nastase in postura de vicepremier ocupat cu integrarea europeana. La un moment dat se speculeaza ca dupa victoria PSD din 2004, Ion Iliescu ar fi urmat sa-l numeasca prim-ministru. N-a fost sa fie. In locul sau, in 1996, Emil Constantinescu
l-a numit pe Catalin Harnagea. Tot fost inginer si tot de la Romania libera. In scurta sa cariera politica anterioara acestei numiri fusese director in Primaria Generala in mandatul de sase luni al lui Victor Ciorbea si apoi vreo patru luni consilier prezidential pe probleme economice. Si mai absent in media decat Costin Georgescu. Cateva zvonuri despre femei frumoase si inalte si mese la restaurante de la marginea Bucurestilor in compania unor oameni de afaceri din alte tari si din alte continente si in rest nimic. Dupa 2000, este angajat de Dinu Patriciu pentru a-l ajuta in afacerile petroliere din spatiul ex-sovietic. Locul sau este luat de Gheorghe Fulga, senator PSD de Brasov si tot apropiat al lui Ion Iliescu. Sociolog si el, a fost probabil cel mai discret sef de serviciu secret din epoca post-revolutionara. Si-a dat demisia cu ocazia aceleasi excursii "peste" a lui Omar Hayssam.
In aceasta insiruire nu m-am referit deloc la activitatea serviciilor secrete romanesti in epoca post-revolutionara si nici la activitatea directorilor acestora, ci doar la cateva aspecte de suprafata ale biografiilor lor si la modul in care au fost numiti. In toate cele sase cazuri, persoanele numite faceau parte din partidul sau coalitia venita la putere si erau apropiati ai presedintelui.
Traian Basescu, prin nominalizarile din aceasta saptamana a schimbat si aceasta paradigma. A propus un pesedist la SRI si o jumatate din familia Saftoiu la SIE. Daca in cazul jumatatii nu sunt comentarii, existand modele similare de oameni complet in afara sistemului, fara nicio alta competenta in domeniu decat loialitatea fata de seful statului, noutatea se numeste George Maior.
Om politic cu pregatire in domeniul serviciilor, cu o buna imagine afara si mai ales peste ocean, numirea lui George Maior nu uimeste prin neadecvarea profesionala a omului la post ca in cazul jumatatii Saftoiu, ci prin neadecvarea politica. George Maior este parte a sistemului ticalosit, chiar daca poate nu a fost niciodata nominalizat in aceasta postura. Este foarte posibil ca el sa fi ocupat aceasta functie si daca pe 12 decembrie ar fi castigat Adrian Nastase.
Si atunci cum stam cu reforma radicala propusa de Traian Basescu? Criticat pentru mentinerea lui Timofte si Fulga, seful statului persista si aduce tot un pesedist in fruntea SRI. La intrebarea de ce o face sunt desigur mai multe raspunsuri, toate speculative. Primul ar fi ca Traian Basescu doretse sa-i mai izoleze un pic pe liberali nedandu-le acces la niciun serviciu de informatii si consolidand prin aceasta numire o relatie mutual avantajoasa cu cel mai puternic (deocamdata) partid de opozitie. Al doilea ar fi ca Traian Basescu a facut aceste numiri jucand la doua capete. Daca trec de Parlament, atunci se aplica varianta de mai sus. Daca nu trec, el apare ca un democrat european neinteles de un parlament retrograd (cu liberalii in frunte) si atunci noile numiri sunt tot la el in mana. Si daca si acelea sunt respinse, si inca unele, si inca unele, adjunctii SRI si SIE (ambii oamenii lui Traian Basescu) oricum conduc interimar serviciile. Sau cum se spune la capatul mai mare al Axei, solutie win-win.
Orice iese castigi. Pe acest traseu speculativ pot sa apara improvizatii, asa cum ne-a obisnuit Traian Basescu, sau bineinteles am putea accepta varianta oficiala a modelului transparent-european in care de acum inainte opozitia va controla SRI-ul si jumatate din familia de la Cotroceni, indiferent de cum se va numi, va conduce (daca poate fi folosit acest termen, tinand seama de circumstante) Serviciul de Informatii Externe. Dar cum nu ne-am nascut ieri, vom astepta cuminti negocierile care au loc chiar in aceste zile, apoi vom vedea cum se va solutiona diferendul dintre Legea de organizare a SIE si Constitutie, vom numara discret voturile din PSD care nu-l vor insoti pe George Maior si, de asemenea, vom vedea daca toate voturile din PNL - fara recentele excluderi - vor fi anti si din nou daca toate voturile din PD vor fi pentru. Oricum, desi lui Traian Basescu aderarea i s-a parut mediocra, datorita micilor si permanentelor minunatii venite din varf, viata noastra este departe de a fi asa. De fapt, este plina de surprize. Daca nu ni se par placute este, desigur, si vina noastra.
Bogdan Teodorescu este directorul general al Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
