De zece ani, companiile din Romania au fost invatate sa raporteze cresteri an la an, ba chiar luna la luna, asa incat datele pe primele trei luni din acest an au fost un soc.
Exporturile au scazut cu 24%, productia industriala cu 12%, vanzarile de masini cu 65%, vanzarile din comert (excluzand auto) au alunecat la -8% in februarie dupa o stagnare in ianuarie.
Pana si piata asigurarilor, care nu a dat inapoi nici in 1997-1998, cand economia a pierdut 25% din PIB, a fost in scadere pe primele luni.
Ce este diferit fata de perioadele anterioare critice prin care a trecut economia este acum indatorarea generalizata - a populatiei si a companiilor. Cu o crestere a datoriei totale a companiilor si persoanelor fizice de la 10 mld. euro la 50 mld. euro in patru ani, si economia romaneasca s-a inscris in spirala indatorarii globale accelerate, despre care unii economisti afirma ca s-ar afla printre cauzele turbulentelor financiare si economice mondiale.
De exemplu, profesorul australian Steve Keen, expert in teoria crizelor, care a avertizat in ianuarie anul trecut la Bucuresti ca eram in plin boom, nesustenabil, al pietei imobiliare, afirma ca datoriile disturba fundamental jocul cererii si al ofertei.
Teza lui Keen este urmatoarea: scoala clasica de economie afirma ca prin scaderea sau cresterea preturilor piata se echilibreaza la un nou nivel si continua sa functioneze - cu preturi mai mari sau mici decat cele initiale, iar modificarea acestora se transmite proportional pe tot lantul de productie si consum, dar datoria la banca, care nu poate scadea sau creste proportional, submineaza acest mecanism.
„Desi este greu pentru non-economisti sa creada, economistii sunt invatati la scoala ca «banii nu conteaza» (in sensul cantitatii - n.n). Ei sunt doar un mijloc care faciliteaza schimbul, iar argumentul forte este: «ce se intampla daca dublam simultan toate preturile si toate salariile? Nimic». Cu alte cuvinte, daca consumatorii sunt rationali, nu ar trebui sa le pese de pretul absolut al bunurilor, ci doar de cel relativ (pretul unui bun exprimat in pretul altor bunuri, ex. - 5 paini egal un litru de lapte - n. n.).", afirma Keen.
Problema este ca datoria la banca nu scade sau creste proportional, spune Keen, iar majoritatea economistilor nu iau in seama acest „mic inconvenient".
Astfel, sa spunem ca pretul graului este de 1 leu pe kilogram, al fainii de 4 lei pe kilogram, iar al unei paini de 1 kg de 6 lei. Daca toate preturile
s-ar multiplica cu 2, graul ar costa 2 lei, faina 8 lei si painea 12 lei. Teoretic, daca cei care cumpara painea ar castiga si ei de doua ori mai mult, echilibrul si functionarea pietei s-ar pastra. La fel la o ajustare a preturilor in jos, de 20% sau de 50%. Daca graul, faina si painea vor costa 0,5 lei, respectiv 2 si 3 lei, atunci injumatatirea salariului clientului va pastra nealterata puterea de cumparare si piata va functiona pe alte paliere de preturi, dar consumul si deci castigul relativ ar fi la fel.
Ce incearca sa faca majoritatea companiilor acum in fata scaderii cifrei de afaceri? Sa micsoreze cheltuielile pentru a pastra marja. Daca nu ar exista datoriile de rambursat si toate celelalte preturi si venituri din economie s-ar reduce corespunzator, n-ar fi nicio problema.
Datoria schimba tot mecanismul in mod fundamental, dupa cum explica si Steve Keen. Cu alte cuvinte, daca fabricantul de faina are o rata la banca de 100 de lei pe luna, faptul ca aceasta ramane fixa gripeaza tot mecanismul. Mutarea preturilor pe alt palier, care ar trebui teoretic sa lase piata sa functioneze in continuare, este inoperanta asupra unui singur pret - pretul banilor.
Ceea ce s-a schimbat fundamental in economia lumii in ultimii 20 de ani a fost galopul datoriilor in fata cresterii economice. Datoriile totale, care includ datoriile companiilor, ale indivizilor si ale statelor, au crescut mult mai repede decat produsul intern brut, astfel incat acum in tarile dezvoltate reprezinta 2-300% din PIB, iar daca sunt puse la socoteala si derivativele - credite si pariuri asociate creditelor clasice, pentru care nu exista statistici -, multiplii sunt chiar mai mari.
Vor mai putea galopa datoriile mai repede decat economiile sau vor duce intr-o fundatura?
In perioadele dificile, oamenii cauta explicatii. Acestea, ca si teoria economistului australian, pot avea un grad mai mare sau mai mic de adevar. Insa fara aceasta cautare nu exista nicio sansa.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
