Criza a aratat ca in secolul 21 atragerea de capital de pe Bursanu mai reprezinta un moft, ci o necesitate, iar o indatorareexcesiva este un pas sigur spre faliment.
Ziarul Financiar a adus recent in atentie povestea a cinci mariretaileri romani, K Tech Ultra Pro, Spar, Trident, Leonardo si PIC,care au intrat pe rand in insolventa din cauza ca nu si-au maiputut finanta activitatea prin credite bancare.
Ce au in comun aceste companii? Toate au evitat sa atragacapital de pe Bursa, fapt pentru care au sfarsit supraindatorate siacum sunt prada creditorilor.
O alta poveste trista este cea a singurului producator de cupruautohton, Cuprom Romania, care in 2007 au fost la un pas de arealiza cea mai mare investitie romaneasca peste hotare, dupa ce acastigat licitatia pentru privatizarea RTB Bor oferind 400 demilioane de dolari, insa nu a reusit sa atraga finantareanecesara.
Esecul i-a facut pe cei doi bancheri care detineau Cuprom sa segandeasca la listarea pe o bursa chiar in toamna lui 2007, insa auezitat sa faca acest pas, iar un an mai tarziu firma a intrat inprocedura de insolventa din cauza ca nu si-a mai putut platicreditele.
Demararea unei oferte publice initiale de listare nu este ooperatiune tocmai usoara, pentru ca necesita timp si efortsuplimentar din partea actionarilor, insa invatatura care se poatetrage din aceste exemple este ca cea mai simpla metoda de finantarenu este si cea mai buna.
In acest moment, bancile romanesti detin un monopol in materiede finantare, lucru care nu se intampla pe alte piete occidentalecare au o piata a obligatiunilor si o bursa dezvoltata, iar acestlucru are un impact direct asupra costului creditarii, care esteunul mai ridicat in sistemul bancar romanesc comparativ cu cel lanivelul zonei euro spre exemplu.
In era capitalismului modern succesul nu se mai masoara exclusivprin castigarea unei cote cat mai mari de piata, ci prin gasirea desurse de finantare cat mai ieftine si optime care sa asigureviabilitatea business-ului pe termen lung.
Analistii de pe piata de capital se plang ca in Romania nuexista companii de talie mare cu capital autohton pentru caafaceristii romani tind sa-si vanda companiile strainilor candbusinessul atinge un anumit nivel peste care nu mai reusesc sa-lcreasca. Unul dintre motive este si ca o companie de acest gennecesita o finantare adecvata, pe care actionarul nu o poatesustine singur.
De ce ezita capitalistii romani sa se finanteze prin Bursa? Ceimai multi vor sa ramana afacerea lor personala pe care sa ocontroleze singuri, insa atragerea de finantare de pe Bursa nu esteechivalenta cu pierderea controlului, actionarii putand detine incontinuare pachetul majoritar.
Putinele companii romanesti care s-au finantat pe Bursa auintrat in criza mult mai intarite.
Alumil, un producator de profiluri din aluminiu de talie medie,care in 2006 a strans de pe Bursa 8,4 mil. euro (circa 28,7 mil.lei), are in acest moment o pozitie pe piata mai buna decatmajoritatea concurentilor si in plus a raportat profit in cresterepe primele noua luni ale anului.
Titlurile Alumil au inregistrat in anul de criza 2009 una dintrecele mai mari cresteri de pe Bursa. Firma nu are credite bancare siare lichiditati cat sa treaca peste inca 2-3 crize.
Retailerul IT&C si de electrocasnice Flamingo a rezistatcrizei tocmai datorita vizibilitatii de care a beneficiat pe Bursa,atragand atentia marilor investitori, precum Adamescu, care ausustinut compania si in plus este in proces de a se intari cu 7mil. euro printr-o emisiune de obligatiuni convertibila inactiuni.
Chiar si in aceste vremuri grele, companiile care au atras banide pe Bursa au reusit sa-si creeze un avantaj competitiv in fataconcurentei.
Adrian Cojocar - redactor piete de capital la ZiarulFinanciar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
