Capitalistii romani evitau falimentul daca se finantau prin Bursa

25 nov 2009 Autor: Adrian Cojocar

Criza a aratat ca in secolul 21 atragerea de capital de pe Bursa nu mai reprezinta un moft, ci o necesitate, iar o indatorare excesiva este un pas sigur spre faliment.

Ziarul Financiar a adus recent in atentie povestea a cinci mari retaileri romani, K Tech Ultra Pro, Spar, Trident, Leonardo si PIC, care au intrat pe rand in insolventa din cauza ca nu si-au mai putut finanta activitatea prin credite bancare.

Ce au in comun aceste companii? Toate au evitat sa atraga capital de pe Bursa, fapt pentru care au sfarsit supraindatorate si acum sunt prada creditorilor.

O alta poveste trista este cea a singurului producator de cupru autohton, Cuprom Romania, care in 2007 au fost la un pas de a realiza cea mai mare investitie romaneasca peste hotare, dupa ce a castigat licitatia pentru privatizarea RTB Bor oferind 400 de milioane de dolari, insa nu a reusit sa atraga finantarea necesara.

Esecul i-a facut pe cei doi bancheri care detineau Cuprom sa se gandeasca la listarea pe o bursa chiar in toamna lui 2007, insa au ezitat sa faca acest pas, iar un an mai tarziu firma a intrat in procedura de insolventa din cauza ca nu si-a mai putut plati creditele.

Demararea unei oferte publice initiale de listare nu este o operatiune tocmai usoara, pentru ca necesita timp si efort suplimentar din partea actionarilor, insa invatatura care se poate trage din aceste exemple este ca cea mai simpla metoda de finantare nu este si cea mai buna.

In acest moment, bancile romanesti detin un monopol in materie de finantare, lucru care nu se intampla pe alte piete occidentale care au o piata a obligatiunilor si o bursa dezvoltata, iar acest lucru are un impact direct asupra costului creditarii, care este unul mai ridicat in sistemul bancar romanesc comparativ cu cel la nivelul zonei euro spre exemplu.

In era capitalismului modern succesul nu se mai masoara exclusiv prin castigarea unei cote cat mai mari de piata, ci prin gasirea de surse de finantare cat mai ieftine si optime care sa asigure viabilitatea business-ului pe termen lung.

Analistii de pe piata de capital se plang ca in Romania nu exista companii de talie mare cu capital autohton pentru ca afaceristii romani tind sa-si vanda companiile strainilor cand businessul atinge un anumit nivel peste care nu mai reusesc sa-l creasca. Unul dintre motive este si ca o companie de acest gen necesita o finantare adecvata, pe care actionarul nu o poate sustine singur.

De ce ezita capitalistii romani sa se finanteze prin Bursa? Cei mai multi vor sa ramana afacerea lor personala pe care sa o controleze singuri, insa atragerea de finantare de pe Bursa nu este echivalenta cu pierderea controlului, actionarii putand detine in continuare pachetul majoritar.

Putinele companii romanesti care s-au finantat pe Bursa au intrat in criza mult mai intarite.

Alumil, un producator de profiluri din aluminiu de talie medie, care in 2006 a strans de pe Bursa 8,4 mil. euro (circa 28,7 mil. lei), are in acest moment o pozitie pe piata mai buna decat majoritatea concurentilor si in plus a raportat profit in crestere pe primele noua luni ale anului.

Titlurile Alumil au inregistrat in anul de criza 2009 una dintre cele mai mari cresteri de pe Bursa. Firma nu are credite bancare si are lichiditati cat sa treaca peste inca 2-3 crize.

Retailerul IT&C si de electrocasnice Flamingo a rezistat crizei tocmai datorita vizibilitatii de care a beneficiat pe Bursa, atragand atentia marilor investitori, precum Adamescu, care au sustinut compania si in plus este in proces de a se intari cu 7 mil. euro printr-o emisiune de obligatiuni convertibila in actiuni.

Chiar si in aceste vremuri grele, companiile care au atras bani de pe Bursa au reusit sa-si creeze un avantaj competitiv in fata concurentei.

Adrian Cojocar - redactor piete de capital la Ziarul Financiar