A mai ramas ceva timp pana la 31 decembrie, cand vom trage ultima linie dupa anul 2005. Acum, inca se fac prognoze: cat va fi PIB, unde se va opri inflatia, pana unde vor urca deficitul comercial si deficitul de cont curent. Dincolo de cifre insa, importante mai mult pentru analisti si mai putin pentru populatie, dominanta e o intrebare dramatica. Romanii vor sa stie cand vor simti o schimbare in bine.
Intrebarea ii framanta pe producatori, pe liber-profesionisti, pe salariati, pe consumatori si asa mai departe. O multime ce spera, fara sa stie insa cum s-ar putea produce aceasta mult-dorita schimbare in bine. Si, mai cu seama, fara nici un gand concret in privinta propriei sale responsabilitati.
Pe romanul de rand (nu-l putem numi inca "mijlociu") nu-l intereseaza insa nici miscarea PIB, nici rata inflatiei, nici stabilitatea pietei monetare si a pietei valutare. Desi, in buna masura, felul in care traieste El depinde pana la detalii de acesti indicatori. Altceva il intereseaza: cati bani ii revin lui prin repartitia veniturilor. Si ce nivel de consum ii pot asigura banii pe care ii poate cheltui.
De fapt, romanii au bani. Putini in raport cu nevoile; multi in raport cu performantele. Fiindca nici munca n-are eficienta necesara, nici roata afacerilor nu se invarteste prea repede si nici institutiile de multiplicare a banilor n-au inca destula forta. In plus, nici societatea civila nu e preocupata de un proces educational adaptat la cerintele economiei de piata. Romanii inca nu invata, incepand din scoala, cum se fac banii si cum se inmultesc. Demersurile pentru formarea unei culturi a banilor raman inca timide. In plus, nici institutiile pietei de capital - in esenta multiplicatoare de bani - nu au cunoscut dezvoltarea de care avem nevoie.
Economisirea are un singur pol: sistemul bancar. A intarziat insa extinderea unei retele de institutii specifice, puternice si credibile, care sa atraga economiile si sa le indrepte spre investitii. Romanii au invatat ca timpul face bani, in banci. Dar n-au invatat ca investirea economiilor in afaceri ar putea sa aduca si mai multi bani. Fara un astfel de cuplu, care sa asigure strangerea de cat mai mult capital banesc si sa garanteze, in conditii de securitate, operativitatea, rentabilitatea si transferul de capital de la cei ce economisesc la intreprinzatori capabili sa investeasca rational, cu eficienta maxima, populatia Romaniei nu are cum sa ajunga la bunastarea visata.
Ani in sir, la populatie, in banci si in economie s-au adunat adeseori bani multi. Dar neacoperiti decat partial cu munca performanta. Din aceasta cauza, cererea a coplesit oferta si piata s-a dereglat. Asa ca banii consumatorilor au fost aspirati de inflatie. Marile intreprinderi au umflat preturile facand inflatie. Si astfel au pus in pericol tocmai consumul populatiei. Printr-o politica antieconomica. O constrangere din care am inceput sa scapam. Dar nu vom scapa definitiv fara concurenta, competitivitate si eficienta. Valori ce impun reinnoirea structurilor economice, a organizarii muncii si a sistemului intereselor.
Mai e insa nevoie si de o schimbare de mentalitate. Acum, potrivit logicii lor, romanii fac raportul intre cati bani primesc pentru cat muncesc si ce pot sa cumpere cu acesti bani. Ceea ce ii sperie, in primul rand, este diferenta considerabila intre plata muncii si notele de plata pe care ei le achita. Indeosebi pentru mancare, intretinere, caldura si lumina.
Dupa logica economica insa, raportul nu se face intre venituri si preturi. Ci intre venituri si eficienta muncii. Aici e cheia problemei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
