Daca, sub raport istoric, veacul al XX-lea a fost scurt, foartescurt, incepand intr-o noapte din 1914, cand s-au stins luminile peplaneta, si sfarsindu-se cu diminetile insorite din cea de-a douaparte a anului 1989, veacul al XIX-lea si-a prelungit existenta cuanii de pace de pana in 1914. Dar omenirea nu se arata delocgrabita sa se desparta de fertilul veac al XIX-lea nici sub raportcalendaristic. Si iata ca secolul al XX-lea avea sa inceapa oficialabia in 1901. Istoricii consemnasera un fapt inedit. Si anume caastronomul curtii regale a Angliei luase o decizie socanta.Potrivit acestei decizii, secolul al XIX-lea nu avea sa se maisfarseasca in 1899, cum cerea traditia. Asadar, i se mai adauga unan - 1900 - unui veac progresist, activ si bogat, cel mai prosperdin toate timpurile, pana atunci.
Expozitia internationala de la Paris din 1900 incheia astfeltabloul impresionant al culmilor pe care urcase lumea in secolul alXIX-lea. Turnul Eiffel exista deja. De zece ani. Fusese inauguratla expozitia din 1890. Pentru ultimul an al secolului, Frantapregatise alte doua mari reusite: noul metrou din Paris, inauguratla timp, alaturi de pista de incercari auto, marea atractie aexpozitiei.
America venise insa la marea expozitie cu un singur produs:dinti falsi. Cum insa erau cei mai performanti de pana atunci,dintii falsi deschideau o noua era. Nu numai in stomatologie.Statele Unite anuntau Europa ca in materie de progres tehnic vaavea de aici inainte un competitor puternic.
America pasea, de fapt, intr-o noua era a civilizatiei.Industria isi luase avant. Productia se despartea de vecheatehnica. Masinismul, care isi facuse intrarea in istorie in Europa,se dezvolta in America. Aparusera deja mari aglomerari urbane.Milioane de oameni se mutau de la sate in orase, deveneau muncitoriindustriali. Cresteau continuu numarul de fabrici si cererea deforta de munca. Se schimba insusi modul de viata, se dezvoltaupietele de marfuri si de bani, crestea nivelul de trai.
America reusise in "aventura" capitalista, incurajandinvestitiile. Si, mai cu seama, incurajandu-i pe cei in stare sastranga bani pentru afaceri: intreprinzatorii. Cine erau ei? Faraindoiala ca nu erau oameni obisnuiti. Cum nici astazi nu suntoameni obisnuiti, fara ca specificul lor sa fie numai german,francez, american sau japonez, ci... mondial.
Intreprinzatorul in stil mare, de "vita noua", se nascuse insain America. Incorporase in fiinta lui sevele acelor romanticicuceritori ai Lumii Noi, stilul durat de toti acei temerari careinvatasera pe viu lectii practice de economie in stepele sipadurile virgine de pe continentul american. Eroul acelor vremi,fara relatii, fara bani, infruntase viata si o cucerise. Mai mult,faurise noi conditii de viata intr-o natura ce ii era pana atuncinecunoscuta. A actionat intr-un mediu ostil, in care nu erau nicidrumuri, nici orase, nici rigori. A construit drumuri, a inaltatzgarie-nori, a impus rigori, a inventat un nou stil de viata. Si,mai presus de toate, s-a construit si reconstruit pe sine. Apoi atrecut Atlanticul, cu bani, cu noile lui bune deprinderi, incautarea altor debusee.
Lumea Veche, care invatase si ea sa stranga bani pentru afaceri,dar fara a se desparti prea mult de trecut, i-a primit pe americanicu suspiciuni, cu ostilitate. Dar si cu vadit interes. Numai unireacapitalurilor si a experientelor avea sa dea un sens nou aceluitimp. Semnificativ, in acest sens, este un roman in trei parti("Financiarul", "Titanul" si "Stoicul") al scriitorului americanTheodore Dreiser, ce cuprinde o adevarata istorie a economiei lumiimoderne. Al treilea volum, "Stoicul", se incheie la inceputulacestui secol.
Un milionar american, eroul trilogiei, F.C., personajcontroversat si contestat, vine sa investeasca in Anglia. Ochiullui avizat a vazut limpede ca lucrarile de modernizare a metrouluidin Londra ii pot aduce un imens profit. Financiarii din lumeaveche s-au scandalizat. Intrebari clasice: "De ce un american?";"Cine isi permite sa nesocoteasca priceperea britanica"; "AreAnglia nevoie de ajutor din afara ?"... Lucrarile erau impotmolite,pe plan national nu se puteau aduna banii necesari, nici dincredite si nici din finantari de investitii, dar scandalulcontinua. Pana la urma, Nevoia a facut sa fie acceptati baniiamericanului. Si mai mult, a fost recunoscuta experienta lui,pentru ca el nu aducea numai finantarea unei investitii, ci simanagementul de care britanicii inca nu erau prea mult legati...Numai ca intr-o zi de inceput de secol americanul muri inainte calucrarile sa se fi incheiat. La Londra s-a starnit panica. Presa,aceeasi presa care il hulise pe investitorul de peste Atlantic,acum ii linistea pe londonezi ca organizarea pe santiere e atat debuna, incat nimic nu se va schimba. Un lord scria: "Dl. F.C. a fostprea bun organizator ca sa fi pus bazele unei vaste intreprinderibizuindu-se pe indispensabilitatea cuiva".
S-a schimbat ceva pana acum? Toate investitiile straine sunthulite la inceput si aplaudate la sfarsit. Daca lucrurile ies bine.Peste tot, astazi, la fel ca acum o suta de ani, se manifesta celputin prudenta, daca nu ostilitate fata de investitiile straine."Nu ne vindem tara!" - se striga pe toata planeta. Vine apoi Nevoiasi da o alta perspectiva lucrurilor.
Continuarea, miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
