In decursul timpului (legea impozitelor directe din 1923, legea contributiilor directe din 1933, legea de combatere a evaziunii fiscale din 1947, legea privind combaterea evaziunii fiscale din 1994), legiuitorul roman a fost preocupat de crearea mijloacelor eficace de prevenire si combatere a evaziunii fiscale (indiferent de forma acesteia: legala sau frauduloasa).
In acceptiunea noastra, combaterea evaziunii fiscale necesita crearea unui sistem unitar si coerent, care sa cuprinda nu numai masuri de natura penala, deoarece acest fenomen socio-juridic, este determinat de un summum de factori, cum ar fi: impozitarea excesiva a veniturilor, o legislatie incoerenta si neclara, o legislatie in mod defectuos aplicata si nu in ultimul rand mentalitatea contribuabilului.
Proiectul de lege privind combaterea evaziunii fiscale, aprobat recent de Guvern, se inscrie in tendinta de creare a unui sistem coerent de combatere a evaziunii fiscale. Alaturi de acest proiect de lege, sistemul de combatere a evaziunii fiscale mai cuprinde si masurile de relaxare fiscala adoptate de Guvern la inceputul anului, care au avut ca rezultat, in primul rand, diminuarea evaziunii fiscale legale.
Acest proiect de lege (si nu lege, astfel cum in mod gresit s-a sustinut in mass-media), ca urmare a discutiilor care vor avea loc in Parlament, trebuie sa fie completat si modificat, deoarece Guvernul, presat de apropierea datei de 25 aprilie 2005 si obligat sa respecte Strategia anticoruptie, a aprobat acest proiect de lege in graba, fara sa observe ca acesta este in contradictie cu legile in vigoare.
Astfel, proiectul de lege privind combaterea evaziunii fiscale se doreste a fi o lege penala speciala, fara sa tina cont de faptul ca incepand cu data de 29 iunie 2005, va intra in vigoare noul Cod penal, potrivit caruia infractiunile se impart in crime si delicte. De altfel, in acest act normativ (noul Cod penal) se prevede in mod expres faptul ca dispozitiile legale din partea generala a Codului penal (unde se face si distinctia dintre crime si delicte) se aplica si faptelor sanctionate penal prin legi speciale (cum este si proiectul de lege privind combaterea evaziunii fiscale).
In consecinta, proiectul de lege privind combaterea evaziunii fiscale, desi probabil ca va fi adoptat de catre Parlament dupa data intrarii in vigoare a noului Cod penal, nu stabileste care infractiuni, din cele incriminate, sunt crime si care sunt delicte, fapt care are importante semnificatii cat priveste aplicarea pedepsei.
Pe de alta parte, Guvernul nu a tinut cont de principiul instituit de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, intitulat principiul evitarii paralelismelor legislative, potrivit caruia in procesul de legiferare este interzisa instituirea acelorasi reglementari in doua sau mai multe acte normative; pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizeaza norma de trimitere. Potrivit acestui principiu, in cazul existentei unor paralelisme acestea vor fi inlaturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei in reglementari unice.
Astfel, proiectul de lege privind combaterea evaziunii fiscale defineste institutia contribuabilului, fara sa tina cont de faptul ca aceasta institutie este definita de Codul de procedura fiscala (art. 17), defineste institutia bugetului general consolidat, fara sa tina cont de faptul ca aceasta este definita si de legea finantelor publice. Aceste inadvertente, care pot parea formale si nesemnificative, constituie elementele care contribuie la crearea unui sistem fiscal incoerent si predispus la interpretari.
In alta ordine de idei, la conferinta de presa care a urmat adoptarii acestui proiect de lege s-a sustinut ca
(a) "prin aceasta noua lege se asimileaza faptele de infractiune fiscala cu crima"
(b) "toate infractiunile incriminate de prezenta lege sunt infractiuni de intentie nu de culpa (....) nu printr-o lege penala se spune ce este culpa si ce este intentie". Aceste afirmatii sunt susceptibile de urmatoarele precizari:
a) astfel cum am aratat mai sus, acesta constituie un proiect de lege, iar nu o lege (potrivit dispozitiilor constitutionale, infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora sunt stabilite prin lege organica),
b) in dreptul penal roman nu exista infractiunea de crima, ci exista infractiunea de omor,
c) legea penala (atat Codul penal actual cat si viitorul Cod penal) defineste atat intentia cat si culpa..
In consecinta, acest proiect de lege trebuie sa fie privit cu mai multa atentie de catre legiuitor, avand in vedere consecintele sale, si de asemenea, acesta trebuie acompaniat si de alte masuri, deoarece evaziunea fiscala constituie la randul sau un sistem, a carui consistenta nu poate fi diminuata printr-o masura de un singur fel (in speta penala).
In acest sens, Curtea Suprema de Justitie din SUA, intr-o decizie de speta a statuat ca "puterea de a impune, indispensabila pentru existenta oricarui guvern civilizat, se exercita in baza presupunerii unui echivalent restituit contribuabilului in ceea ce priveste protectia persoanei si a proprietatii sale, in crearea si mentinerea unor avantaje publice de care el profita".
* Madalin Niculeasa este senior associate lawyer la Calin Zamfirescu & Partners
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
