Introducerea cotei unice de impozitare este una din principalele promisiuni economice ale aliantei liberal-democrate. O decizie indrazneata, menita sa aduca la suprafata economia subterana care e generata de coruptie si o intretine. Un mecanism direct de stimulare a cresterii veniturilor companiilor si persoanelor fizice, bazat pe principiul liberal ca oamenii trebuie sa poata pastra cat mai mult din ceea ce castiga. Prin acest sistem, Romania abandoneaza filozofia social-democrata conform careia statul este indreptatit sa incaseze o portiune tot mai mare din veniturile cetatenilor, cu cat acestia castiga mai mult, si sa le redistribuie dupa cum crede de cuviinta. Trebuie precizat ca cele doua viziuni sunt larg raspandite in lume, dar tarile din Europa Centrala si de Est au trecut toate, in ultimii ani, la taxarea cu o cota unica a veniturilor populatiei. Cota unica de impozit aleasa este de multe ori mai agresiva decat procentul de 16% ales in Romania (in Tarile Baltice, Slovacia, etc), dar si mai redusa decat la noi in alte situatii (13% in Rusia si Ucraina, 14% in Serbia).
Sa nu uitam ca din 2005 proprietatea privata si legile ei vor fi cu adevarat dominante in Romania, urmare a privatizarii din sectorul energetic, al prelucrarii petrolului si a celorlalti furnizori de materii prime. Cum productivitatea este mai mica0 la noi decat in UE sau SUA, competitivatea Romaniei va scadea la nivel global. Si atunci, diminuarea ratei impozitului pentru companii va fi o gura de oxigen pentru unii producatori interni, care isi vor pastra profiturile intacte contrabalansand costul suplimentar cu materii prime prin impozitul mai mic de plata. Alte companii vor genera profituri mai mari, pe care le pot folosi pentru investitii si dezvoltare. In general, vom observa o schimbare a structurii economiei, catre acele sectoare cu adevarat profitabile si aflate in legalitate. Desigur, momentul expansiunii economice sustinute (cel putin pe hartie) este cel mai bun pentru aceasta restructurare sistemica, prin aceea ca socul scaderii veniturilor bugetare va fi atenuat de profiturile in crestere ale firmelor si veniturile personale tot mai mari. Este adevarat, ordonanta de urgenta trebuia, in opinia mea, sa vina "la pachet" cu legea privind combaterea evaziunii fiscale, pentru a descuraja frauda... Aplicarea cu fermitate a masurilor anticoruptie si anti-mafie par sa fie prioritati pe agenda presedintelui Basescu, asa ca mesajul dat de relaxarea fiscala suna coerent si curajos. Aplicarea unui model de sorginte americana (relaxare fiscala plus inasprirea pedepselor) prin metoda de soc poate determina o cotitura in istoria Romaniei catre adevarata economie capitalista, o mutare facuta la momentul optim atat economic, cat si ca mesaj politic transmis cetateanului de rand. Pe de alta parte insa, pragmatismul din domeniul economic ar putea fi subminat de compromisurile politice ale noilor guvernanti, de influentele oculte care transpar din alcatuirea guvernului. Astfel, desi sublima in intentie, asanarea economiei se poate "innamoli" cu usurinta in interesele celor care trebuie sa o aplice. De aceea este imperios necesar ca guvernul sa comunice romanilor in mod deschis, direct si fara echivoc conceptele care au stat la baza adoptarii acestei masuri, precum si angajamentul tuturor partidelor aflate la guvernare pentru implementarea pachetului de masuri necesare.
Discutiile cu FMI pe marginea reformei fiscale nu trebuie sa fie o sperietoare pentru nimeni. Intr-adevar, oficialii FMI agreeaza calea prudenta, deficitele controlate, stabilitatea agregatelor economice. Totusi, problema majora a Romaniei in calea integrarii in UE este in acest moment coruptia, si nu un deficit bugetar nesustenabil sau vreun alt derapaj macroeconomic. Iar reprezentantii fondului vor intelege, de voie sau nu, ca urmarirea unor tinte obtuze pe termen foarte scurt trebuie sa inceteze, in favoarea unei viziuni economice pe termen lung, cu atat mai mult cu cat in toate tarile din zona acest sistem de taxare este aplicat cu succes pentru stimulatea muncii si castigului legal, in detrimentul evazionismului. Pentru ca Romania se deplaseaza de cativa ani catre o mare instabilitate financiara si economica, in timp ce indicatorii sai macroeconomici arata mai bine ca niciodata. Cifrele spun ca economia a crescut, dar toata lumea a inteles ca aceasta crestere este nesanatoasa (bazata pe economia gri, pe banii muncitorilor din strainatate, pe arierate, pe productia de bunuri cu valoare adaugata mica) sau conjuncturala (in situatia in care UE trece printr-o cvasi-recesiune, iar conditiile naturale au fost foarte prielnice pentru agricultura anul acesta). Cererea agregata depaseste tot mai mult capacitatea de productie interna; totusi, inflatia scade iar leul de apreciaza. Sigur, este convenabil sa ne consideram 'originali' , 'o noua reteta economica de succes' sau spuneti cum doriti, dar in spatele cifrelor se ascunde echilibrul fragil dintre economia reala si politicile monetare, mentinut de Banca Centrala pana la limita suportabilitatii. Cum am mai spus cu alt prilej, in perioada urmatoare BNR se confrunta cu implementarea a patru masuri importante (liberalizarea contului de capital, tintirea inflatiei, denominarea si introducerea sistemului de decontari electronice), iar primele doua nu se pot realiza fara coordonarea politicii monetare cu cea fiscala si economica a guvernului.
Introducerea cotei unice de impozitare, coroborata cu anuntatele cresteri de preturi la energie, telecomunicatii si materii prime, precum si cresterea deficitului comercial, vor genera cu siguranta pe termen scurt un puseu inflationist; acesta intra in contradictie cu dorinta Bancii Centrale de a 'tinti inflatia', de a micsora dobanzile si a mentine o oarecare stabilitate a cursului de schimb (desi anuntata ca 'ultima prioritate' a BNR, volatilitatea accentuata a cursului de schimb poate fi foarte periculoasa). Una dintre aceste supape va trebui deschisa mai devreme sau mai tarziu, iar dereglarea intregului angrenaj este greu de evitat de obicei. Insanatosirea cat mai rapida a economiei ar putea fi iesirea din aceasta ecuatie aparent fara solutii. Cu toate acestea, daca oricare dintre masurile critice pentru ansamblul economiei romanesti ar fi amanata sau abandonata, singurul efect cert ar fi continuarea si agravarea dezechilibrului actual. Experienta din finalul anului 1996, cand o alta "crestere economica" nesanatoasa si artificiala a fost urmata de devalorizarea brutala a monedei nationale si cativa ani de recesiune, ne spune ca lipsa de curaj in adoptarea masurilor economice nu este o optiune. Mai mult, sunt convins ca actuala putere isi poate asigura suportul populatiei si al organismelor internationale, daca va duce o campanie de informare adecvata si isi va asuma unele devieri de la tintele stabilite anterior. Cu siguranta, este crucial ca lichiditatile de pe piata sa poata fi absorbite de economie cat mai repede; de aceea, un sistem fiscal simplu si care incurajeaza investitiile, precum si imaginea de legalitate si stabilitate indusa de autoritati sunt elemente cheie ale reusitei. Ramane de vazut, din nou, in ce masura echipa guvernamentala actuala are resursele, sprijinul si capacitatea de a face intr-un ritm superaccelerat ceea ce nu a fost realizat in ultimii 15 ani. Mai ramane de vazut cum vor colabora guvernul si BNR, stiut fiind ca influentele de natura politica sunt greu de evitat. Cu atat mai mult cu cat guvernul este departe de a fi unul stabil, si orice sovaiala sau cea mai mica nereusita poate sa determine o ruptura a coalitiei. Lupta impotriva coruptiei si a mafiei la nivel inalt nu este o simpla joaca, mai ales cand trebuie sa lovesti in oameni de care te leaga vechi prietenii si afaceri comune...
* Dragos Cabat este vicepresedintele Asociatiei Romane a Analistilor Financiari
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
