La începutul anului, la Viena, prezenţa la două conferinţe economice a strâns la masa de seară, total întâmplător, un grup de români, printre care un bancher, doi oameni de afaceri şi un profesor la cea mai importantă instituţie de învăţământ economic din România.
Ceea ce m-a frapat era că preşedintele de bancă, cu activitate în domeniu la vârf de peste un deceniu, nu-i cunoştea pe cei doi antreprenori români şi invers. Iar profesorul nici atât (nu Mugur Isărescu poate să rezolve toate lucrurile dintr-o economie). Cei doi oameni de afaceri români au un business curat, la vedere, de peste 100 de milioane de euro pe an fiecare.
Nu ştiu cine pe cine trebuie să sune ca să stabilească o întâlnire, dar mi s-a părut extrem de dezamăgitor faptul că trei oameni din business, care intră lejer în top 100 cei mai importanţi români din economie, fie că au afaceri proprii, fie că sunt executivi la cele mai importante companii din România, vorbiseră pentru prima dată întâmplător la Viena. Şi probabil că nu şi-au mai vorbit de atunci. Ce să mai discutăm despre posibilitatea încheierii unei afaceri?
Acum câteva zile, eram la o întâlnire de seară, unde dacă dai o “bombă” primele 100 de companii din România rămân fără şefi şi fără proprietari. O altă discuţie, despre rolul presei şi ce ar trebui să facă ziariştii, care trebuie să educe poporul, care nu trebuie să vadă lucrurile aşa negativ, ci să dea exemple pozitive !!!, să critice constructiv. Ideea este că lucrurile merg prost în ţară din cauza presei, aşa se vede din partea cealaltă a baricadei.
Ce constat eu? Că, în grupul în care faceam conversaţie de seară, românii, doi antreprenori de peste 100 milioane de euro fiecare, plus un CEO de peste un miliard de euro pe an, nu se cunoşteau între ei personal, cu toate că fiecare foloseşte produsele celuilalt de când se ştie. La fel, toţi trei intră în top 100 cei mai puternici români din economia noastră. Eu ştiu că românii de top din multinaţionale preferă să vorbească şi să încheie afaceri cu firmele mamă sau între ei, avându-i alături pe românii din marile firme de consultanţă, dar România nu este numai atât. Economia nu poate creşte numai din multinaţionale, ci mai trebuie şi o clasă de antreprenori români care să creeze joburi pe care giganţii nu le creează.
Dacă voi, care aveţi pe mână sute şi miliarde de euro anual, care sunteţi responsabili de mii de salariaţi şi familiile lor, nu aţi găsit timp într-un deceniu să staţi la aceeaşi masă şi să vedeţi cum pot fi îmbunătăţite lucrurile în toată economia, nu fiecare pentru el, atunci cum vreţi ca România să crească mai repede? Cum vreţi ca cei care sunt la putere să ţină cont de voi, când iau decizii legislative şi economice care vă afectează liniile din buget şi implicit pe toţi angajaţii din economie? Cum credeţi că vă va băga în seamă guvernul, indiferent de numele lui, când nu aveţi poziţii unitare când se întâmplă ceva şi când aşteptaţi numai ca presa să ia atitudine, în mod public, în numele vostru, pentru ca voi să nu supăraţi pe cineva de sus, indiferent că se cheamă prim-ministru, ministru, preşedinte sau guvernator?
Cum credeţi că un guvern, sau domnul Gherghina de la Ministerul Finanţelor pe care îl invocaţi cu toţii ca fiind “răul” României, va ţine cont de voi când va introduce o nouă taxă? Aţi auzit de creşterea TVA sau scăderea salariilor peste noapte? Aţi auzit de taxa pe stâlp sau euroacciza? Toate aceste lucruri s-au întâmplat, v-au afectat pe voi şi afacerile voastre sau au scos bani din buzunarele populaţiei, pentru că voi nu vă cunoaşteţi, că nu găsiţi o cale pentru a fi uniţi, pentru a avea un interes comun concret, nu unul individual. Când Băsescu a majorat TVA, trebuia să fiţi în faţă la Cotroceni cu toţii, protestând, pentru că lovea în plin în economie. Când a venit euroacciza, fiecare lider de business fugea care încotro, că nu e treaba lui, că oricum cheltuielile cu combustibilul se transferă mai departe către cei care cumpără produsele şi serviciile.
O economie nu creşte de la sine, nu devine mai puţin birocratică şi cu taxe mai puţine doar prin nişte comunicate trimise din când în când în numele unei asociaţii economice.
Economia creşte, dă de lucru companiilor pe care le conduceţi sau le patronaţi, şi apoi voi daţi de lucru salariaţilor, dacă aveţi poziţii comune, spuse clar şi public, dacă încercaţi să faceţi business între voi, dacă vă coalizaţi pentru a determina guvernul să facă un lucru sau altul. Dar pentru asta, mai întâi trebuie să vă cunoaşteţi, să ştiţi cine sunteţi, cei 100 sau 500 de lideri de business din România. Să ştiţi că nu este aşa greu.
La Ziarul Financiar, îi cunoaştem pe toţi, pentru că acesta este jobul sau obligaţia noastră, pentru că ne interesează ce se întâmplă în jur, în economie şi cu cei care compun clasa de business din România, indiferent că este formată din antreprenori, IMM-işti, oameni de afaceri, bancheri, consultanţi, multinaţionale sau directori executivi.
Dacă rămâneţi fiecare în cercul vostru, sperând că în economie lucrurile se vor îmbunătăţi de la sine, aşa, nefăcând nimic, din punct de vedere legislativ, fiscal şi administrativ, vă înşelaţi. Şi peste zece ani veţi rămâne la mâna politicienilor, a partidelor sau a oamenilor din umbra clasei politice, care vămuiesc într-un fel sau altul orice lege, orice favor pe care vi-l fac, orice poziţie pe care vi-o dau. Ideea este că în final factura de plată o regăsim în preţul tuturor produselor şi serviciilor pe care noi le plătim, România ajungând o ţară foarte scumpă.
