ZF 24

De acum businessul fiecărui capitalist român, dar şi al unei multinaţionale care operează aici, trebuie să fie şi România. Nu de alta, dar să nu piardă ceea ce au construit până acum

De acum businessul fiecărui capitalist român, dar şi...

Autor: Cristian Hostiuc

22.09.2013, 21:55 2550

În noiembrie Ziarul Financiar va face 15 de când s-a lansat. În toţi aceşti ani ZF a văzut, a scris şi a comentat în aproape 400.000 de articole despre toate evenimentele, în special economice, care au marcat România şi care au lăsat urme adânci în businessul local, pe faţa antreprenorilor, a oamenilor de afaceri, a managerilor, a bancherilor şi nu în ultimul rând în nivelul de trai al populaţiei, al celor care cumpără produse şi servicii.

„Business-ul nostru e România“ este sloganul ZF la 15 ani. Cei care şi-au dezvoltat afaceri în aceşti ani, cei care au avut curajul să vadă dincolo de ceaţa anilor 1998 - 2000, cei care au pariat pe un viitor pe care nimeni altcineva nu putea să îl vadă, cei care se sculau în fiecare dimineaţă gândindu-se cum plătesc salariile înainte de a simţi gustul profitului au obligaţia după 15 ani să se uite în jur, nu numai la afacerile lor împrejmuite şi apărate cu cerbicie. După 15 ani trebuie să se uite şi la România în ansamblu, cum este guvernată, cum este condusă, nu de alta, dar ca businessul lor pe care l-au construit să aibă o şansă să reziste şi în viitor. Dacă nu avem grijă de România, de cum este administrată, s-ar putea ca peste ani să avem soarta Greciei de acum şi toţi ne vom întreba cum am ajuns acolo. Acum 15 ani prea puţini ne-am întrebat din timp ce se ascunde în spatele FNI, cu celebrul slogan „Dormi liniştit, FNI lucrează pentru tine“. Timpurile erau altfel. Prăbuşirea FNI în mai 2000 a afectat 300.000 de oameni, 300 de milioane de dolari au dispărut, iar un întreg sistem financiar românesc, şi aşa ciuruit, s-a clătinat. A plătit cineva pentru FNI, în afară de Ioana Maria Vlas? Şi acum autorităţile se chinuie să găsească vinovaţii, în timp ce guvernul face slalom ca să protejeze instituţiile de plata despăgubirilor.

Falimentul Bancorex, cea mai importantă bancă a României, a fost mascat în preluarea activelor bune în BCR. A plătit cineva pentru acel faliment, care de fapt a fost un faliment instituţional financiar al României, în afară de bugetul statului cu peste 2 miliarde de dolari, cât a costat Casa Poporului? Mai ştie cineva unde sunt cei care au condus Bancorexul, Răzvan Temeşan, Florin Ionescu sau Vlad Soare? Un vicepreşedinte din 1998, Dragoş Andrei, este acum consilier al premierului Ponta, după ce fusese şi consilier al premierului Năstase. Un alt vicepreşedinte de atunci este director în BNR. Mai ştie cineva ce s-a întâmplat cu celebrele credite neperformante ale Bancorexului sau ale Băncii Agricole? Sper să fie pe nişte dischete, că oricum dosarele au fost roase de şoareci la propriu prin subsoluri inundate cu apă.

În afară de protagonişti şi cei legaţi de acest caz, cine îşi mai aminteşte de cel care şi-a pus semnătura din partea statului pe privatizarea Petrom în 2004, un caz extrem de complicat, unde cele mai multe întrebări au apărut în ultimii ani? A murit între timp.

În 15 ani am avut o istorie economică zbuciumată, cu măriri şi decăderi dintre cele mai spectaculoase, cu un antreprenor care a devenit efectiv miliardar şi care a pierdut aproape totul în câţiva ani (Dinu Patriciu) şi multă lume se întreabă cum de a fost posibil, cu branduri care făceau furori la începutul anilor 2000 (Flamingo, oare ce mai face unul dintre fondatori, Dragoş Cincă?) şi care acum sunt doar un punct într-o istorie.

Fiecare istorie a unei companii, a unui om de afaceri sau a unui brand care şi-a lăsat amprenta în economia românească trebuie scrisă şi ţinută moştenire pentru a nu se uita şi poate pentru a se învăţa din greşeli.  

Businessul trebuie să fie şi istorie vie, scrisă, pentru ca viitorul, ca mediul de desfăşurare a afacerilor să fie mai bun, mai prietenos şi mai puţin duşman cu cei care îşi încearcă soarta aici.

În această săptămână, la ZF Live, Adrian Ciocănea, secretar de stat în Ministerul Economiei, a făcut o constatare amară: „Suntem într-o economie de piaţă foarte cinică în România“. Adică în loc să crească economia, fiecare acolo unde este, jucătorii se omoară între ei în speranţa că vor reuşi să supravieţuiască singuri. Cei mulţi cred că dacă îţi omori concurentul vei lua şi piaţa lui. Total greşit. În final piaţa te va înghiţi şi pe tine. Mulţi antreprenori şi multe companii au ales calea insolvenţei pentru a se apăra de criză, de bănci şi de furnizori. Când au putut să ia bani de la bancă pe baza unor business plan-uri care suportau orice creştere nimeni nu şi-a pus întrebarea ce se întâmplă dacă lucrurile o iau în sens invers. Acum vedem. Peste 15 - 20 de ani probabil că va urma din nou un boom. Poate cei de atunci vor învăţa să fie mai prevăzători citind ce s-a întâmplat cu predecesorii lor. Iar în acest mod toată economia va creşte şi va scădea fără salturi şi prăbuşiri spectaculoase care pot da peste cap o întreagă generaţie de oameni.  

15 ani a fost capitalism individual, pe un teren virgin unde practic orice produs, idee sau serviciu puneai pe piaţă putea să se transforme într-o afacere. Acum timpurile s-au mai schimbat şi este mult mai greu să răzbeşti într-o economie aşezată, controlată de multinaţionale sau de companiile mari. De aceea, cel mai important lucru care ar trebui să predomine poate în următorii 15 ani ar fi capitalismul colectiv în care fiecare antreprenor, om de afaceri, manager sau CEO să-şi arunce o privire şi pe geam ca să vadă ce-i în jur, poate să dea „cu mătura şi vizavi“, peste gardul lui, ca să schimbe şi să cureţe România, aşa cum a făcut la el în companie.

Dacă vrem să creştem, nu o mai putem face numai individual. Timpurile acelea au trecut. Prin închideri de capacităţi de producţie, prin salarii mici, prin obţinerea individuală a unei facilităţi de la guvern sau ministru să îţi rezolvi un bilanţ şi nişte cifre pe termen scurt. Dar când vorbeşti pe termen lung vei vedea că resursele de creştere nu mai sunt, pentru că „i-ai omorât“ pe cei din jur.

De acum businessul fiecărui capitalist român, dar şi a unei multinaţionale care operează aici, trebuie să fie România, nu de alta, dar să nu piardă ceea ce a construit până acum.

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 23.09.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO