Saptamana trecuta, la Banca Nationala, in cadrul manifestarilor dedicate implinirii venerabilei varste de 129 de ani a celei dintai institutii financiare a tarii, una dintre dezbateri a fost dedicata calendarului trecerii la euro. S-a vorbit cu deosebire despre doua programe legate strans unul de altul. Un program de aderare la Uniunea Europeana, cu desfasurare intre 1 ianuarie 2000 si 31 decembrie 2007, infaptuit in totalitate. Si un alt program, in curs de desfasurare, cu o durata de 7-8 ani, ce a intrat in derulare la 1 ianuarie 2007.
In cadrul dezbaterilor, la care au participat experti ai BNR, bancheri, profesori, cercetatori, s-a subliniat ca ar fi o eroare sa fortam intrarea in zona euro inainte ca Romania sa indeplineasca toate cele cinci criterii de convergenta nominala stabilite la Maastricht. Le reamintesc. Primul criteriu are in vedere rata medie a inflatiei, analizata pe o perioada de un an inaintea momentului examinarii. Ea nu poate sa depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media ratelor din cele mai performante trei tari din Uniunea Europeana. Al doilea criteriu se refera la rata dobanzii pe termen lung. Aceasta rata, masurata pe ultimele 12 luni inaintea examinarii, nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2 puncte procentuale media ratelor dobanzilor pe termen lung din cele mai performante trei state membre ale Uniunii Europene in ceea ce priveste stabilitatea preturilor. Cel de-al treilea criteriu ia in calcul stabilitatea pietei valutare. Practic, cursul de schimb al monedei nationale fata de euro trebuie sa se incadreze in intervalul de fluctuatie al ERM II (+/-15%) fara tensiuni majore pentru o perioada de doi ani inaintea momentului examinarii. Al patrulea criteriu: sustenabilitatea pozitiei fiscale. In speta, e vorba de deficitul bugetar, care nu poate sa depaseasca 3% din PIB in anul anterior examinarii; daca aceasta valoare este depasita, deficitul bugetar trebuie sa fie redus substantial si continuu catre o valoare apropiata de cea de referinta. In sfarsit, al cincilea criteriu, datoria publica, prevede un prag de 60% din PIB in anul examinarii, ce nu poate fi depasit. Iar daca se inregistreaza valori mai mari, datoria publica trebuie sa se diminueze semnificativ si sa se apropie de valoarea de referinta intr-un ritm satisfacator. Acestor cinci criterii, privind indicatori de convergenta nominala, li se adauga si o alta categorie de indicatori, cu referire la convergenta reala. In speta, sunt incluse in judecata obiective ce prevad diminuarea decalajelor dintre tari cu privire la nivelul productivitatii si cel al preturilor. Un fapt ce implica cresterea veniturilor din tarile in curs de dezvoltare catre nivelul existent in tarile industrializate. Toate aceste criterii sunt sintetizate prin nivelul PIB/locuitor exprimat la paritatea puterii de cumparare standard. Desi Tratatul de la Maastricht nu mentioneaza criterii explicite privind convergenta reala, ele sunt implicite. Asadar, daca in legatura cu primul program, cel de aderare, decizia a fost in primul rand politica si abia in al doilea rand economica, acum prioritatile se inverseaza. Decizia de aderare a Romaniei la euro va fi in primul rand economica si abia in al doilea rand politica.
La 1 ianuarie 2007, Romania a aderat la Uniunea Europeana. Dar intrarea in Piata Comuna nu a coincis cu aderarea la euro. Fiindca acest al doilea pas presupune un alt tip de integrare: in Uniunea Economica si Monetara. Euro constituie o zona speciala pentru care ne trebuie un alt bilet. Iar acest bilet nu poate fi capatat daca nu sunt indeplinite deodata toate conditiile. In aceasta privinta, probabil ca viitorul nu va fi diferit de prezent, chiar daca sunt voci care cer derogari privind viteza de aderare la euro a tarilor din Europa Centrala si de Est. Obtinerea biletului de intrare constituie pentru Romania referinta in raport cu care urmeaza sa trasam dezvoltarea economico-financiara, legislativa, institutionala si sociala in anii ce vin. Procesul integrarii in Uniunea Economica si Monetara a devenit deja o problema de cea mai mare insemnatate.
Speram ca solutionarea acestei probleme sa dobandeasca substanta juridica in 2014-2015. In fapt, insa, alinierea noastra la procesele comunitare este o chestiune a timpului prezent. Tara noastra are nevoie, acum, nu numai de institutii fundamentate in stil european ori de legi europene, ci si de rezultate economice care sa ne apropie de tarile europene dezvoltate. Cum raspundem acestor provocari? Deseori, mai ales acum, in vremuri de criza, reactionam doar la simptome, fara sa mergem intotdeauna la radacini, la cauze. Gandim de azi pe maine, in loc sa concentram politicile si optiunile economice intr-o perspectiva pe termen lung.
Timp de doua decenii, am inteles pe viu ca trecerea la economia de piata constituie un proces indelungat, complex si dificil. Am irosit prea mult timp si acum suntem nevoiti sa invatam repede lectiile grele ale pietei. Mai cu seama ca atingerea tintei pe care o avem acum in fata, integrarea in zona euro, cere din partea societatii romanesti un efort urias de restructurare, de eficientizare, de perfectionare a intregii activitati.
Integrarea in zona euro nu va fi posibila fara adaptarea noastra neincetata la un sistem competitiv, de institutii si de structuri performante. Si fara un leu intr-adevar tare. Drumul spre euro ne va fi astfel deschis.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
