Ruptura tot mai evidenta din relatiile liberalo-democrate si abandonarea de catre presedintele Basescu a impartialitatii sale formale pentru a-i sprijini pe cei din PD in scandalurile referitoare la CNSAS si lustratie arata cat de putin compatibile sunt cele doua partide care au format Alianta Dreptate si Adevar. Diferentele Incep sa iasa la iveala, pe masura ce idealul comun (infrangerea PSD) e tot mai indepartat.
PD nu se comporta insa in tiparele doctrinelor pe care le-a clamat de-a lungul timpului. Nu e mai social-democrat decat PSD, discursul sau social lipsind aproape cu desavarsire in mai bine de un an de mandat. Nu e insa nici apropiat de crestin-democratie, in conditiile in care aceasta doctrina oricum nu are acoperire reala in spatiul romanesc. Comportamentul PD si al lui Traian Basescu indica mult mai mult trasaturi conservatoare. Conservatorismul acestora reiese, de pilda, din predispozitia pentru mijloace in detrimentul obiectivelor. Asa cum spune teoria, schimbarea nu este importanta pentru conservatori decat daca este facuta cu mijloace care sa reflecte regulile si traditiile societatii. Fara sa vrea, democratii respecta acest principiu. Prin modul in care s-au disociat de intelegerea conform careia Ticu Dumitrescu ar fi trebuit sa conduca CNSAS, ei au actionat in concordanta cu traditia politica romaneasca. Este vorba de acea traditie postdecembrista de a considera ca nu conteaza cuvantul dat si ca principialitatea este doar o chestiune de gust. Si presedintele a confirmat aceasta afinitate pentru regulile traditionale. Chemat sa dea solutii legate de soarta CNSAS, Basescu a transformat problema intr-una personala si a preferat sa vorbeasca mai mult despre el. Basescu se conformeaza modelului mai ponderat al lui Iliescu care, in virtutea gandirii conservatoare, ar putea exprima o intelepciune demna de a fi luata in considerare.
Nu e singurul aspect care califica partidul lui Boc drept conservator. Comportamentul general al acestui partid arata ca moralitatea sa e pur instrumentala. Principialitatea a fost preferata de fiecare data cand PD a dorit sa atace PNL, in perioada guvernarii. Dar atunci cand vine vorba de interesele punctuale ale PD, pragmatismul revine in stare pura. Nu este un joc politic condamnabil, decat in masura in care democratii refuza sa si-l asume explicit si pretind ca sunt altceva. Pana la urma, partidele conservatoare sunt foarte respectabile in Occident, ele reflectand o filosofie de viata ce se cere a fi reprezentata si la nivel politic.
PD nu e singurul partid conservator din Romania. Mai exista o formatiune care trece peste principii pentru a pune in aplicare anumite decizii. Este vorba de actualul PSD, dar si de toate formele sale anterioare. In anumite perioade de timp, acest partid isi asuma discursul conservator, fara a folosi insa aceasta eticheta. Justifica decizii contradictorii prin aceea ca integrarea europeana este in joc, ca statul national trebuie aparat sau ca institutiile trebuie intarite (adica exact argumente folosite azi de Basescu si PD). Alteori afirmau candid ca asa e politica si ca lipsa principiilor si a moralei reprezinta, pana la urma, o regula a jocului.
Nu e intamplator ca PD si PSD au atitudini similare fata de politica. Provin din aceeasi structura de baza, FSN, formatiune care s-a construit pe un puternic filon conservator. Diferentele dintre cele doua formatiuni au fost mai degraba personale si nu principiale. In legatura cu probleme similare, au avut reactii similare (si in tema retrocedarilor, si in atitudinea fata de statul national, fata de biserica si chiar fata de discursul populist). Si, de fiecare data cand au participat la guvernare, au reprezentat opozitii fata de pretentiile idealiste si rationaliste ale celor din zona de dreapta. Alternativa fata de dreapta nu s-a constituit prin opunerea unui ideal diferit (derivat din social-democratie), ci mai degraba prin opunerea unei filosofii de viata aparte. Blocarea fuziunii cu PNL a impins, conjunctural, PD spre fostii taranisti. In relatia cu acestia s-a vazut adevarata incompatibilitate. Ea tine de stilul de a face politica si de dispozitia de a se raporta nu doar la viitor, dar si la trecut. PD e fortat sa isi clarifice relatia cu trecutul, iar lustratia, CNSAS sau condamnarea comunismului reprezinta cazurile concrete la care trebuie sa gaseasca raspunsuri. Pana acum, raspunsurile au aratat ca PD nu e dispus sa aleaga viziunea idealista (si, probabil, naiva) a partidelor de dreapta. Democratii lui Basescu nu isi dau seama insa ca alternativa la condamnarea trecutului este imbratisarea lui. Intr-o formula nuantata (ca in cazul PSD) sau chiar ca o varsta de aur (ca in cazul PRM). Miscarea spre aceasta directie ar concretiza cu adevarat identitatea acestui partid, in sensul revenirii sale la origini. FSN-ul
s-ar reface, astfel, peste ani, in cadrul aceluiasi stil de a face politica, mai ales in conditiile in care dificultatile personale s-au rezolvat (Iliescu si Roman s-au impacat, iar Basescu a scapat de Nastase in urma crizelor recente).
O astfel de miscare, oricat de ciudata si de socanta ar fi, ar simplifica scena politica si ar repune partidele pe clivaje reale. Respectiv, pe falii sociale derivate nu din constructii ipotetice si artificiale, ci din confruntari sociale concrete. Abia in acel moment s-ar putea spune ca bucla nefireasca, inceputa imediat dupa revolutie, prin transformarea FSN in partid politic, se inchide si se pregateste un nou moment originar pentru scena politica romaneasca. Ba mai mult, s-ar indeplini si idealurile de marire ale lui Traian Basescu, care ar putea intra in istorie ca element de baza al unei schimbari sociale de amploare, la fel ca fostul lider al FSN. Altfel spus, asa cum scandau protestatarii de la CNSAS mai deunazi, "Basescu e pentru noi Iliescu doi".
* Dan Sultanescu este analist politic la Institutul PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
