Opinii

De la Caen la Ceanu Mare

16.08.2004, 00:00 21



Si a fost Gerhard Schroder la Bucuresti. Astepta cu interes inca din 2001, puternicul cancelar a ajuns la sfarsitul saptamanii pe pamant romanesc, insotit de o delegatie importanta de oameni de afaceri germani. Fusese pe 6 iunie, in Normandia, unde s-au comemorat 60 de ani de la debarcarea aliatilor. Fusese la 1 august la Varsovia, unde a comemorat 60 de ani de la debutul revoltei polonezilor impotriva Germaniei naziste. Nu a fost greu, asadar, ca vizita sa in Romania - cu componenta sa emotionala, reculegerea la mormantul tatalui sau, de la Cenu Mare, Cluj, - sa fie pusa in relatie cu recentele vizite ale cancelarului. De altfel, in toamna, se vor implini tot 60 de ani, de la moartea caporalului Fritz Schroder, pe care actualul cancelar nu l-a cunoscut niciodata.



Asemenea colegilor sai de varsta apropiata, Gerhad Schroder nu a cunoscut gereratia "castilor de otel", din care a facut parte Fritz Schroder. El apartine gereratiei asa numite "Toskana Fraktion", copii care nu si-au cunoscut tatii si nu poarta raspunderea pentru crimele comise de nazism. Dar tatii lor, aflati in slujba Fhurerurului, lor au cazut sub uniforma Wehrmachtului, lipsiti de glorie pentru posteritate. Parintii mananca agurida, iar copiilor li se strepezesc dintii. Asemenea colegilor de generatie Schroder stie ca doar infrangerea completa a generatiei din care a facut parte tatal sau a adus Germania in pozitia in care se afla astazi. Si, totusi, aceasta generatie nu poate fi scoasa din minte si din inima. Nu intruchipeaza doar un destin colectiv. Pentru Gerhard Schroder, Fritz Schroder nu este doar unul din zecile de mii de ostasi al Wehrmachtului cazuti pe front.



Gerhard Schroder spunea, in discursul sau de la Caen, in Normandia, ca razboiul a devenit istorie. Este un mod de a te impaca cu trecutul. La Varsovia si-a cerut iertare pentru crimele nazismului. Dar trecutul nu devine istorie batand din palme, cum viitorul nu este luminos doar pentru ca asa ni-l imaginam. Etnicii germani expulzati dupa sfarsitul razboiului din tari precum Polonia sau Cehia ii cer de mai multa vreme sa faca presiuni asupra guvernelor tarilor respective pentru a primi despagubiri. (Precedentul ar putea atinge si Romania). Schroder refuza brutal stiind ce cutie a Pandorei ar putea deschide. Presa din tara sa il critica pentru lipsa de sensibilitate fata de suferintele postbelice ale germanilor, il pune in opozitie cu mai varstnicii (si mai "umanii") Helmut Khol sau Helmut Schmidt. I se reproseaza ca discursurile sale se adreseaza numai creierului si nu si inimii. Schroder s-a impacat cu istoria, dar nu si istoria cu el.



Ar trebui, poate, sa deschidem larg ochii la lectia germana. Noua ni se cere deseori sa tratam comunismul cu indulgenta. Nu o cer cei care nu l-au cunoscut, ei sunt, probabil, indiferenti - cum indiferent fata de nazism ar fi fost, banuiesc, Schroder, daca n-ar fi fost cancelar. O spun cei care au beneficiat din plin de pe urma lui si care detin inca pozitii cheie in societate. Ei nu-si cer iertare, asemenea lui Schroder pentru greselile poporului sau. Ei sunt cei care pretind iertare si uitare. Este, poate, unul dintre motivele pentru care Romania este aici, iar Germania atat de departe. iulian.anghel@zf.ro

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO