"In Guvern, cearta cea mare a tuturor este cu Ministerul Finantelor. Ei dicteaza. Noi nu eram de acord, dar nu aveam ce sa facem". Cu aceste cuvinte raspundea acum catva timp un fost ministru al sanatatii din actualul guvern la problema majorarii salariilor medicilor.
Acum doua saptamani, refuzul categoric pentru dublarea salariilor profesorilor tot din aceasta directie venea: Ministerul Finantelor.
Alt exemplu. In aceasta saptamana, urmeaza sa se voteze in Parlament legea fondurilor de pensii private. Nemultumite de forma proiectului, companiile de asigurari au avut saptamana trecuta o intalnire cu reprezentantii Ministerului... Finantelor.
Ministerul Finantelor este sau nu este de acord, Ministerul Finantelor taie si spanzura. Inclusiv in scoli, spitale sau sistemul de pensii.
Cand intr-o companie care produce tevi sau lapte conducerea este preluata de catre departamentul financiar-contabil, e jale. Dezvoltarea strategica pe alte segmente de piata, investitiile in calitate, in IT, in oameni buni, toate sunt puse sub semnul lui "Cat costa? E prea scump!" .
Dar nu contabilii conduc companiile, ci managerii. Care stiu sa priveasca inainte, nu inapoi. Bilantul, contul de profit si pierderi sau balanta contabila descriu situatii date - iti spun ce-a fost, nu ce va fi. Ce va fi afli din departamentele de vanzari sau marketing, care stiu pulsul pietei. Abia cu aceste informatii poti merge inainte, poti investi, ca sa aiba apoi contabilii ce profituri sa numere.
La nivelul adminstratiei romanesti, de ani buni, Ministerul Finantelor, care detine cheia de la seiful banilor publici, este stapan. Amintirea presiunilor imense facute de Fondul Monetar International pentru reducerea deficitului fiscal, in anii cand inflatia era de peste 30-40% pe an, este atat de vie, incat nimeni nu "se pune" cu Finantele. Nici macar acum cand, ca urmare a cresterii economice substantiale, veniturile la buget au crescut, administratia romana nu functioneaza cu privirea spre viitor, ci tot spre trecut.
Acum cand, fiind in pragul aderarii la Uniunea Europeana, investitiile in educatie si sanatate ar trebui sa primeze. In 10 ani de acum incolo, romanii vor putea circula si munci liber in Europa de Vest. Singurul lucru de care au nevoie este sa fie capabili sa gaseasca o slujba, sa aiba cunostintele necesare, sa fie in stare sa produca ceva. Toate acestea nu inseamna decat investitii in educatie. Si in sanatate.
Dar nu Ministerul Finantelor e tare, ci colegii sai, titularii celorlalte ministere, sunt slabi. Ei nu se bat pentru breslele lor, chiar cu pretul demisiei. Ei accepta lucrurile asa cum sunt, le mai carpesc pe ici, pe colo cand creste tensiunea, si stau multumiti pe pozitii. Unde sunt, de exemplu, Ministerul Economiei sau Ministerul Muncii in negocierile privind legea pensiilor private, care va avea efecte de fapt asupra intregii economii?
Daca nu cheltuiesti, nu produci. Iar ca administrator al unei tari, daca nu cheltuiesti pe invatamant si sanatate, daca aceste doua zone nu sunt prioritare, viitorul suna rau.
Confundand Romania cu statul roman, administratia evoca cresterea economica si reducerea inflatiei ca succese. Dar cresterea economica este provocata in ultimii doi ani in buna masura de consumul privat impulsionat de banii trimisi de romanii care lucreaza in strainatate, iar inflatia scade tot din aceasta cauza (valuta lor a stabilizat cursul), combinata cu politica agresiva a Bancii Nationale de a steriliza echivalentul in lei al miliardelor de euro din piata monetara.
Cu profesori incurajati public sa faca meditatii pentru a se putea intretine si sa piarda vremea in agricultura de week-end de catre chiar primul-ministru, reducerea deficitului bugetar nu este un succes. Nici cu gandacii care misuna in spitale, sau cu drumurile pline de gropi.
Guvernul Romaniei nu intelege acest fapt foarte simplu: ca este acolo ca sa aiba grija in primul rand de ceea ce nu se poate face decat in comun: scoli, spitale si drumuri. A caror stare este acum proasta. De restul, adica de economie, au grija companiile private.
Ceea ce este si mai grav este ca nu exista un proiect, ca nu se fac pasi inainte. Ca cei mai influenti oameni din societate nu recunosc public ca medicii traiesc din plicuri, profesorii din meditatii si ca stam foarte prost in aceasta zona. Ca trebuie schimbat. Nu maine. Dar macar in doi ani. Sau in patru.
Spre deosebire de alti ani, administratia dispune acum de mai multi bani. Ca urmare a cresterii economice, impozitul pe profit strans de Finante anul acesta este cu 50% mai mare decat prognoza.
Si la TVA estimarile sunt depasite, dupa ce consumul populatiei a crescut cu 9% fata de anul anterior.
Ca urmare, Ministerul Finantelor a anuntat ca anul acesta se poate incheia cu un deficit bugetar de 1,6% din PIB, fata de 3% proiectul de buget. Pentru la anul, deficitul bugetar este proiectat sa fie la fel de strans. Finantele sunt atat de relaxate in acest moment in ceea ce priveste veniturile, incat in octombrie nu se vor imprumuta decat cu 26 de milioane de euro de pe piata interna, la jumatate fata de luna trecuta.
Statul roman are bani. Are bani, dar nu priveste spre viitor. Nu contabilii ar trebui sa decida ce salarii au profesorii, cat trebuie sa fie investitiile in spitale sau cand sa fie introduse pensiile private.
* Sorin Paslaru este redactor-sef adjunct la Ziarul Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
