Cristian Hostiuc – director editorial ZF

Erdogan le cere turcilor să o dea jos pe Angela Merkel. Noi, dacă vrem salarii mai mari, o industrie mai bună şi o creştere economică care să ţină, ar trebui să votăm cu amândouă mâinile pentru cancelarul german, care ne-a scos din criză

20 aug 2017 Autor: Cristian Hostiuc

Pe 24 septembrie sunt alegeri parlamentare în Germania. Dacă Recep Erdogan, autoritarul preşedinte al Turciei, le-a cerut turcilor din Germania să nu voteze cu Angela Merkel din cauza disputelor pe tema democraţiei din Turcia, noi ar trebui “să votăm” cu amândouă mâinile pentru actualul cancelar german, care încearcă să obţină al patrulea mandat.

În criză, Germania, prin companiile care au venit în România şi cele care şi-au extins capacităţile, a susţinut cel mai mult România prin investiţii, prin locuri de muncă create, prin creşterea salariilor, prin industrializarea şi reindustrializarea unor sectoare (contrar percepţiei generale, cele mai multe angajări din ultimii ani s-au făcut în industrie, dublu faţă de comerţ), prin şcolile profesionale şi pregătirea angajaţilor.

În 2009, Germania avea 18,7% din exporturile României care căzuseră la 29,1 miliarde de euro, faţă de 33,7 miliarde de euro în 2008, anul de boom economic.

În 2016, Germania cumpăra 19,7% din exporturile României, care au crescut la 57,3 miliarde de euro. Din ceea ce se produce în România, 11,2 miliarde de euro se duc pe piaţa germană.

În opt ani România a câştigat 6 miliarde de euro în plus şi un punct procentual din exporturi cu Germania.

Ca o comparaţie, Franţa are o pondere de 6,8% în exporturi, faţă de 8,2% în 2009, deci relaţiile politice, nu dintre cele mai bune, s-au văzut şi în schimburile comerciale. De altfel, Germania este ţara cu care România şi-a majorat exporturile în procente, dintre ţările mari.

La nivelul importurilor, în 2009, Germania avea o pondere de 17,3% din 35,9 miliarde de euro.

În 2016, Germania avea o pondere de 19,9% din 67,3 miliarde de euro, adică 13,9 miliarde de euro.

Aproximativ 20% din relaţiile comerciale ale României sunt cu Germania, principala economie a Europei şi cel mai mare exportator al lumii.

Schimburile de bunuri şi produse au crescut cu patru puncte procentuale în ultimii opt ani, ceea ce arată şi o creştere a competitivităţii produselor fabricate în România, chiar dacă pe comenzile companiilor germane.

De asemenea, relaţiile cu nemţii înseamnă şi comenzi pentru furnizorii români.

În criză, Angela Merkel a susţinut din toate puterile industria auto germană, ceea ce s-a văzut şi pe piaţa românească, reuşind să obţină mai multe investiţii şi locuri de muncă în lanţul auto global.

Orice creştere economică din Germania se vede instantaneu în România.

Investiţia de la Sebeş, unde Daimler Mercedes produce motoare, aduce în România afaceri de un miliard de euro.

Extinderile grupului Continental, de la cauciuc până la industria IT, au creat mii de locuri de muncă, mai bine plătite.

Acum şi BMW vrea să-şi facă softurile pentru maşini în România şi sunt în căutare de talente.

Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, a deschis un centru tehnologic la Bucureşti unde deja lucrează 800 de oameni, iar ţinta este de a ajunge la 1.000 rapid. Iar salariile medii depăşesc 1.500 de euro.

Dacă în urmă cu 10-15 ani, indienii şi americanii deschideau primele call centere în România cu operaţiuni simple de răspuns la telefon, acum nemţii fac investiţii în centre de servicii, mult mai complexe, care plătesc salarii mult mai mari.

Extinderile “blitz krieg” în criză ale marilor retaileri germani în România, Kaufland şi Lidl, au schimbat zone întregi, au resuscitat terenuri, au dat de lucru producătorilor locali, iar acum pe unii dintre ei îi duc şi în afară în reţeaua lor globală.

În topul celor mai mari angajatori din România se află Kaufland (peste 17.000 de angajaţi) şi Continental (peste 15.000 de angajaţi).

Cred că dacă România ar putea să le ofere companiilor germane încă 500.000 de oameni forţă de muncă, nu ar avea nicio problemă să îi absoarbă, pentru că există comenzi, există investiţii, există potenţial de creştere, care vine din creşterea economiei germane.

“Dacă ar fi 100.000 de oameni în Timiş şi dacă aş găsi muncitori aici, de ce credeţi că aş mai face relocări din Moldova şi din Muntenia în Timiş? Avem sute de oameni relocaţi, toate firmele de recrutare relocă sute de oameni în vestul ţării. Mâine, dacă aş avea 1.000 de persoane disponibile le-aş angaja”, a spus pentru ZF Horia Bugarin, directorul general al firmei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară IHM Total Consult din Timişoara.

Din păcate lipsa infrastructurii şi modul cum autorităţile locale şi politicienii din zona Moldovei şi zona Olteniei tratează investitorii, fac ca toate investiţiile germane să se oprească în Transilvania.

În ultimii şapte ani (ianuarie 2011 – mai 2017), judeţele din Transilvania au luat cea mai mare parte din joburile create la nivel naţional. Dacă în Timiş şi Cluj s-au creat aproape 50.000 de joburi fiecare, în Teleorman avem un plus de 7.000 (pentru statistică, din septembrie 2008 până în mai 2017, în Teleorman avem un minus de 2.700 de locuri de muncă), în Brăila, la premierul Mihai Tudose acasă, avem un plus de numai 3.200 de locuri de muncă (şi un minus de 11.500 de locuri de muncă din septembrie 2008 până în mai 2017), în Vaslui avem un plus de 5.200 de locuri de muncă create (minus 5.000 din septembrie 2008 încoace).

În zonele unde nu există investiţii străine care să atragă şi investiţii româneşti private, sărăcia se instaurează an de an, mai ales că statul a redus investiţiile la cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu.

Creşterea economică a României, de 5,7% în S1, are la bază consumul, dar şi industria, având în vedere ponderea mare de 24% pe care o are industria în PIB-ul românesc, faţă de 17% cât este media industriei în UE.

România este puternic corelată cu indicii industriali germani: dacă industria germană merge, atunci şi industria din România are de lucru. În iunie, Germania a avut o sincopă la nivel industrial, cu o scădere neaşteptată, ceea ce s-a văzut imediat în România unde ritmul de creştere a scăzut de la 10% la 8%.

Chiar şi cu această scădere, în T2 2017 România a avut cel mai bun trimestru industrial din ultimul deceniu, iar acest lucru are ca principal motor Germania.

Pe perioada mandatelor, Angela Merkel şi economia Germaniei, care are cea mai bună perioadă din istorie, au fost motorul revenirii economiei României şi al creşterii din ultimii ani, în special la nivel industrial.

În 1998-2000, când era o altă criză la nivel mondial, iar FMI îi spunea României să intre în insolvenţă pentru a forţa o reducere a datoriei faţă de creditorii privaţi, împrumuturile băncilor germane în frunte cu Deutsche Bank au asigurat finanţarea externă şi revenirea economică din 2000 încolo.

Poate nu este bine să uităm aceste lucruri.

 
Cuvinte cheie:
angela merkel
, cancelarul german
, criza
, erdogan
, export
, germania
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide