Executia bugetara si recesiunea

A devenit o teza larg imbratisata in randurile analistilor ca nu ne putem permite un deficit bugetar peste cel programat pentru acest an in 2009 din motive legate de vulnerabilitatile economiei romanesti, pe fondul crizei economice ce se extinde in lume. Aceasta teza poate sa para stranie la prima vedere, avand in vedere activismul bugetar initiat in numeroase state europene si in afara UE ca modalitate de a combate efectele crizei, declinul activitatii sectorului neguvernamental. Asa cum am mai remarcat denominarea multor credite in euro si alte valute, marimea deficitelor externe, criza de lichiditati pe pietele internationale (dar si pe piata interna) obliga, in Romania, la prudenta in utilizarea bugetului public ca stimulator al activitatii economice.

Dar conteaza foarte mult ce tinta de deficit bugetar ne propunem si cum o realizam. Acelasi deficit bugetar se poate atinge in conditii mult diferite de turatie a unei economii. Cand economia creste, alte circumstante fiind neschimbate, veniturile bugetului public sunt mai mari, ceea ce permite cheltuieli bugetare crescute la aceeasi stare a soldului executiei bugetare. Este o norma de buna conduita bugetara ca in perioade de crestere economica rapida bugetul public sa fie consolidat, sa realizeze deficite tot mai mici, chiar surplusuri, ca precautie pentru momente mai putin bune ale economiei. In Romania dinamica inalta de crestere economica nu a fost insotita de reduceri ale deficitului bugetar in ultimii ani; am avut cresteri ale deficitului bugetar structural (acesta din urma dand imaginea dezechilibrului bugetar in raport cu ceea ce ar fi o rata de crestere durabila a economiei).

Prin urmare, o diminuare puternica a ritmului de crestere economica in 2009 (fata de 2008) va afecta dimensiunea deficitului bugetar admitand ca proiectia bugetului are ca premisa o crestere de 5-6% a PIB-ului. Dar nu asupra acestui aspect doresc sa insist in randurile de mai jos. Cifrele din ultimele doua luni privind executia bugetara arata o deteriorare majora a incasarilor. Coroborand acest fapt cu date privind incetinirea puternica a dinamicii productiei industriale in octombrie si noiembrie, constatam ca fenomenul arieratelor isi arata din nou coltii in economia romaneasca. Acest fapt l-am anticipat in "Program anticriza", ZF, 17 noiembrie.

Reducerea incasarilor la bugetul de stat devine un pericol mare pentru executia bugetara in anul ce vine si, in mod inevitabil, poate conduce la accentuarea multiplicatorilor negativi daca nu vom fi grijulii cu stabilirea unui deficit bugetar adecvat situatiei si cu modul de tinere a sa sub control. Daca nu ai disfunctionalitati mari in functionarea pietelor si disciplina financiara este corespunzatoare, un deficit bugetar anume poate fi atins fie prin reducere de cheltuieli, fie prin mariri de taxe si impozite, fie printr-o combinatie intre cele doua cai; in functie de varii obiective si conditii se poate optimiza. In conditiile de acum o crestere de taxe si impozite are costuri deloc neglijabile. Si un pachet de stimulare economica poate fi imaginat in functie de actiunea multiplicatorilor pe latura veniturilor si a cheltuielilor. Dar cand arieratele cresc in economie, fata de bugetul de stat, urmarirea cu orice pret a unei tinte de deficit bugetar poate fi paguboasa; costul marginal al atingerii unui deficit bugetar anume poate deveni excesiv.

Romania nu-si poate permite deficite bugetare mari in conditiile de acum. Dar aceasta teza trebuie nuantata, fiindca "diavolul este in detalii". Fenomenul arieratelor poate deveni un mare detaliu in ecuatia mersului economiei. Eu cred ca de la un prag anume, critic, cand, din varii motive, un blocaj financiar se va fi extins afectand substantial incasarile la bugetul public, a taia brutal cheltuieli bugetare (prin rectificari bugetare repetate) poate deveni detrimental pentru economie, marind sansele unei recesiuni sau chiar ducand economia intr-acolo. Ca sa fiu mai explicit, cred ca daca mersul economiei va incetini foarte mult (asa cum sugereaza datele productiei industriale din ultimele doua luni), realizarea unui deficit bugetar in jur de 2% din PIB in 2009 nu va fi o alegere optimala. Ma astept ca deficitul de cont curent sa scada sub 10%, deoarece finantarea externa va fi restransa, ceea ce va lovi nu putine sectoare. Inclinatia acestora de a practica creditul fiscal va creste. Este important prin urmare ca executia bugetara sa se faca in asa fel incat, fara sa pericliteze stabilitatea financiara (prin marimea deficitului bugetar, care afecteaza intensitatea efectului de evictiune pe piata creditului), sa nu amplifice forta multiplicatorilor negativi (cercurile vicioase) in economie. Si o solutie ar exista.

Eu cred ca putem practica un activism bugetar adaptat conditiilor de la noi prin utilizarea fondurilor UE si atragerea de alte fonduri de la institutii financiare internationale. Cu cat banii de la UE vor fi folositi mai mult si mai bine, cu atat mai mult se va putea compensa scaderea unor venituri bugetare din cauza incetinirii activitatii economice si reaparitiei arieratelor. Si mai cred ceva: ca avem nevoie de ceea ce FMI si BM numesc "credit enhancement" (potentarea bonitatii financiare). Resursele de care Romania poate beneficia de la BCE, BM, BERD, BEI si chiar FMI au un cost mult inferior celor de pe pietele internationale ale creditului - mai ales in conditiile de acum, cand marjele la obligatiunile de stat romanesti au atins niveluri de sub-investment grade. Asemenea fonduri nu numai ca servesc evitarii unor dificultati legate de balanta de plati, dar unele dintre ele pot ajuta la finantarea mult mai avantajoasa a unor deficite bugetare - ceea ce ar insemna si cofinantarea fondurilor UE. Cu asemenea sprijin financiar ar fi mai bine pentru o economie (in care multiplicatorii cu actiune negativa ar deveni tot mai intensi) sa aiba o executie bugetara soldata, sa zicem, cu un deficit de 3,5% decat una soldata cu un deficit de 2% din PIB, dar care ar grabi intrarea in recesiune. Repet insa, deficitul bugetar mai inalt ar beneficia in finantare de fonduri de la IFI, ceea ce nu ar mari efectul de evictiune pe piata creditului intern!! Pledoaria pentru un asemenea aranjament cu IFI (avand intelegerea Comisiei Europene) ar avea in vedere, intre altele, volumul datoriei publice a Romaniei (care este mic) si exceptionalitatea perioadei. Asa cum FMI si Comisia Europeana au avut temei sa nu priveasca cu ochi buni prociclicitatea bugetului public cand economia crestea iute, tot astfel este de judecat caracterul unei executii bugetare cand economia incetineste dramatic indreptandu-se catre recesiune - intrucat un deficit bugetar mic, cand incasarile la buget scad mult, are o natura prociclica prin impactul asupra cheltuielilor publice si eventuale mariri de taxe/impozite.

Guvernul si BNR trebuie sa incerce sa dezmorteasca piata creditului intern (bancile comerciale fiind chemate sa fie un partener loial in acest scop). Daca presiunile inflationiste vor scadea, ceea ce este probabil, BNR va putea sa coboare dobanda de politica monetara. Daca piata creditului va fi tot greu accesibila firmelor, spectrul recesiunii va bantui si economia romaneasca. Demersul de "dezghet" ar ajuta si atenuarea blocajului financiar. In aceste conditii executia bugetara trebuie sa caute sa nu amplifice multiplicatorii negativi. Iar aceasta inseamna nu numai alegerea unei tinte de deficit bugetar (fie ea ajustabila, in functie de circumstante), ci si judecarea unor praguri sub care taierea cheltuielilor bugetare nu mai poate avea loc. Trebuie luptat impotriva risipei, trebuie rationalizate cheltuieli (inclusiv prin masuri de reforma a administratiei publice, de renuntare la agentii si personal redundant), trebuie orientate cheltuieli spre dezvoltarea infrastructurii, trebuie inghetate/anulate efectele unor acte normative care au marit teribil presiunile asupra bugetului public etc., dar nu este suficient. Fiindca nu orice deficit bugetar mic si nu orice combinatie de atingere a sa micsoreaza daunele inerente unei perioade ca ceea care se prefigureaza in Romania anului 2009.

PS. Cifrele de mai sus sunt strict ipotetice, ele servind numai argumentului.