Că fiecare se bosumflă că autostrada nu trece şi pe la el, este lăudabil. Că autostrada sau “autostrădiţa” ajunge pe la Alexandria sau Focşani nu este condamnabil, că doar nu asfaltează guvernul curtea lui Liviu Dragne sau grădina lui Marin Oprişan. Prost este că nu mai face autostrăzi pe unde trec tirurile, nici măcar pe hârtie, ci pe unde trec baronii.
Planurile premierului de construcţie de autostrăzi pân în 2018 cu proiecţii până în 2020 arată că guvernul a renunţat la construcţia autostrăzii Piteşti – Sibiu şi o va înlocui cu o autostradă Sibiu – Braşov. Astfel că, pentru a ieşi din ţară spre Nădlac, vom merge prin Ploieşti - Braşov - Sibiu şi nu prin Piteşti - Râmnicu Vâlcea - Sibiu.
E prea scumpă autostrada Sibiu - Piteşti, spune premierul Victor Ponta, construim acum un tronson până la Râmnic, restul după 2020. E scumpă este adevărat, 3 miliarde de euro, pentru că trece prin munţi. Dar ca Sibiu – Braşov (900 mil. euro) să aibă relevanţă pentru cât mai mulţi, trebuie construită şi autostrada (în parteneriat public-privat, vrea Guvernul) Comarnic - Braşov a cărei cost a fost evaluat în trecut la 2 miliarde de euro (acum 1,2 mld. euro) pentru că şi ea traversează munţii. Cum o dai, cum o întorci, tot sunt mulţi bani şi cineva trebuie să-i dea.
Însă, dacă Guvernul crede că poate construi Sibiu – Braşov cu banii de pe Sibiu – Piteşti atunci greşeşte. Autostrada Sibiu – Piteşti, scumpă sau nu, avea finanţare de la UE aşa cum sunt finanţate autostrăzile de pe coridoarele paneuropene. Sigur, finanţarea asta este şi ea limitată, se finanţează ceva până ce se ajunge la fundul sacului. Premierul are dreptate, într-un fel, să spună: dădeam pe Sibiu - Piteşti toţi banii UE, 3 miliarde de euro, şi se putea să rămânem şi cu autostrada neterminată şi fără niciun ban pentru alte proiecte. Dar autostrada Sibiu - Braşov nu are asigurată deocamdată nicio para chioară.
Autostrada Sibiu - Piteşti este inclusă de UE în “Coridorul Rin – Dunăre” care începe la Frankfurt şi se termină la Constanţa, trecând prin Nădlac, Lugoj, Deva, Sibiu, Piteşti şi Bucureşti (plecând apoi spre Constanţa prin Centura - Nord a Capitalei). Acest traseu a fost bătut din nou în cuie în urmă cu nici două luni, la Tallin, şi autostrăzile de pe acesta sunt finanţate de UE prin programele de transport (actualul POS Transporturi: 85% UE, 15% statul). Dacă vrea, guvernul poate să facă orice autostradă doreşte, dar nu poate pretinde să modifice traseul Coridorului Rin – Dunăre astel încât ea să poată fi finanţată prin POS – T (prin POS –T mai poate fi finanţată în România doar partea română a coridorului europen Orient/East-Med care merge de la Budapesta spre Sofia şi Atena şi acoperă la noi distanţa Nădlac – Lugoj - Drobeta şi Calafat). Aşa că România nu poate lua banii pe care UE i-ar putea aloca autostrăzii dintre Sibiu şi Piteşti pentru a-i duce în altă autostradă care nu face parte din Coridorul Rin – Dunăre. Nu sunt un card-cadou şi fiecare face ce vrea cu ei. Drept urmare, guvernul României trebuie să găsească altă finanţare pentru Sibiu - Braşov şi, teoretic, ar fi şi găsit-o – tot bani europei, dar nu prin POS-T, ci prin Programul Operaţional Regional care în exerciţiul financiar 2014 – 2020 ar avea 1,8 miliarde de euro doar pentru finanţarea autostrăzilor. Nu am ştiut până acum de o astfel de posibilitate (prin actualul POR s-au finanţat multe drumuri, este adevărat), dar, dacă ea există, de vreme ce guvernul mizează pe ea, este o veste foarte bună.
Guvernul introduce însă şi multă confuzie în privinţa finanţării când prezintă planul său de autostrăzi. România nu ştie oficial cum îi sunt repartizate fondurile pentru 2014-2020 pentru că a întârziat, ca şi în exerciţiul financiar trecut, 2007-2013, să trimită la Bruxelles programele ce le vrea finanţate. Acordul de asociere care stabileşte programele ce sunt finanţate şi cu ce sume nu este semnat, va fi semnat prin primăvara anului viitor, probabil. De unde ştie atunci guvernul că prin POR autostrăzilor le-au fost repartizate 1,8 mld. euro bani cu care va finanţa autostrada de la Sibiu la Braşov şi de la Braşov la Bacău? Probabil că se bazează pe ce a cerut, dar guvernul nu a făcut public ce a cerut sau ultima variantă a unei astfel de cereri de finanţare!
Ştim, în total, câţi bani vom lua de la UE între 2014-2020 – peste 22 mld. euro fonduri structurale. Dar nu ştim câţi bani va primi România pentru programul de transporturi sau pe vreun altul. Guvernul “ştie”, în schimb, că va primi pentru autostrăzi 4,8 miliarde de euro - 3 mld. euro prin TEN – T (Trans-European Transport Network) coeziune şi 1,8 mld. euro prin TEN – T dezvoltare regională. Mai pune, zice el, guvernul, din 2015, câte 750 de miloane de euro pe an, adică 3 mld. euro până în 2018 din noua acciză şi iată 7,8 miliarde de euro pe care să-i folosim imediat în infrastructura de autostrăzi.
Anul acesta însă, România era cât pe ce să piardă dintr-un foc peste 1 miliard de euro de la UE pe Transporturi, prin mecanismul de dezangajate automată de fonduri (ce nu cheltuieşti ţi se ia), dacă regula NĂ2 nu era transformată în mod excepţional pentru România şi Solvacia în NĂ3, pentru banii alocaţi în 2011 şi 2012. Concret, România trebuia să transmită anul acesta la Bruxelles facturi care să demonstreze că a cheltuit, doar în 2013, 1,7 mld. euro prin POS -T. Dacă regula NĂ2 rămânea în vigoare, atunci ce nu era transmis până la această sumă ca declaraţii de cheltuieli era pierdut în cadrul procedurii de dezangajare automată. Şi aşa România ar fi pierdut peste 1 mld. euro pentru că, până la final de noiembrie, nu a transmis facturi spre decontare decât de 373 mil. euro din necesarul de 1,7 mld. euro. Nu este vina acestui guvern pentru ce s-a întâmplat în 2009 - 2010 - 2011, dar anul acesta are partea de vină pentru că a transmis facturi pe POS-T de doar 373 mil. euro, ceea ce înseamnă că doar atât a fost capabil să cheltuiască în infrastructura de transport (rambursările au fost de 500 mil. euro, ceea ce arată că au venit şi bani din anii trecuţi).
Şi, dacă lucrurile merg aşa, de ce-ar fi diferiţi 2014 şi 2015 de 2013? România mai are doar doi ani, până în 2015, să cheltuiască din POS- T (exerciţiul financiar 2007-2013) 3,6 miliarde de euro pentru că de la integrarea din urmă cu 7 ani, - anii unui ciclu financiar – nu a absorbit decât 800 mil. euro, adică 18% din suma de 4,5 miliarde de euro care i-a fost pusă la dispoziţie. Şi atunci despre ce autostrăzi să vorbim? Este adevărat că UE nu ar fi finanţat prin POS -T autostrada Comarnic - Braşov, ar fi fost bine, pentru că nu finanţează ceea ce este în afara coridoarelor ei şi trebuie atunci să cauţi finanţare la chinezi. Dar nu au fost cheltuiţi bani nici pe proiectele finanţabile. Să stai cu 3,6 miliarde de euro în seifurile Bruxellesului, dar cu drumurile desfundate, şi să te plângi că nu sunt bani de marile proiecte de autostrăzi, e chiar de tot.
Aşa că, dacă nu putem cheltui banii pe proiecte mari, construim proiecţele. Dacă nu ne ies autostrăzile, poate ne ies autostrăduţele. La Focşani, la Alexandria, fiecare cu autostrăduţa lui. Şi ieşim şi ieftin, după cum spune premierul Ponta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
