Saptamana trecuta Parlamentul a aprobat o majorare substantiala a pensiilor, de data aceasta prin majorarea punctului de pensie. Acest lucru inseamna ca toate pensiile, mici sau mari, vor fi majorate cu 40%, ceea ce va duce probabil la o cheltuiala suplimentara de 2% din PIB, adica aproximativ doua miliarde de euro.
De unde o sa vina acesti bani? Solutia gasita de legiuitor si sustinuta de Ministerul Finantelor este una halucinanta: eliminarea limitarii plafonarii bazei de calcul a CAS la cinci salarii medii pe economie si introducerea in sfera de aplicare a CAS si a sumelor primite de salariati ca participare la profitul net sau stimulentele primite de functionarii publici.
Spun ca este halucinanta din cel putin doua motive: nu rezolva in niciun caz problema deficitului creat de cresterea pensiilor si ne arata ca in continuare se prefera impozitarea muncii eficiente si a performantei mai degraba decat impozitarea castigurilor speculative. Si asta de la un guvern constituit exclusiv din liberali care sustin ca incurajeaza investitiile si munca...
Masura nu rezolva problema deficitului datorita numarului foarte mic al salariilor peste 6.000 RON, aproximativ 20.000 la nivelul intregii tari. Un calcul simplu ne arata ca suma stransa astfel nu are cum sa depaseasca 20 mil. euro, adica circa 1% din necesar. Nu imi dau seama cam care este suma care se poate strange din participarile la profitul net sau din stimulentele primite de functionarii publici, dar suma nu are cum sa fie una semnificativa. Asistam din nou la o carpeala si probabil ca rezultatul va fi reducerea investitiilor in sectorul public, in invatamant, sanatate, infrastructura precum si cresterea mai mult sau mai putin mascata a altor impozite. Pentru ca nu prea imi vine sa cred ca se vor lipsi de limuzinele de lux care se achizitioneaza acum cu frenezie...
Paradoxal, solutia pentru atragerea fondurilor necesare bugetului de pensii (si nu numai) o constituie introducerea unui plafon rezonabil, poate chiar sub cinci salarii medii, pentru toate contributiile sociale in paralel cu eliminarea smecheriilor, adica a metodelor alternative de remunrare a muncii dependente, fie ca acestea se numesc microintreprinderi, drepturi de proprietate intelectuala, persoane fizice autorizate si altele asemenea.
Nu trebuie sa fii cine stie ce savant ca sa iti dai seama ca numarul salariilor mari este nerezonabil de mic, iar acest lucru se datoreaza in mod exclusiv contributiilor sociale uriase, atat ca procente, cat si ca baza de calcul. Practic, impozitul de 16% a ajutat mult prea putin la scoaterea la lumina a salariilor mari, numarul microintreprinderilor folosite pentru munca dependenta nu a scazut in 2005 si 2006, iar pentru 2007 inca nu avem date. Iar acest lucru s-a intamplat exact din cauza contributiilor sociale. Si atunci, ma intreb cum poate cineva sa creada ca solutia e majorarea exact a acestor contributii? Dimpotriva, solutia este sa se reduca costurile cu contributiile si, in paralel, sa se introduca prevederi antiabuz. Problema pe care o avem este insa una mult mai grava decat pare, si anume lipsa de vointa pentru reformarea sistemului fiscal (inclusiv al contributiilor sociale). De ce? Pentru ca reformarea sistemului fiscal ar presupune ca fiecare contribuabil sa suporte in mod echitabil sarcina fiscala, ceea ce evident nu e dorit de cei care acum nu platesc mai nimic si care din pacate controleaza procesul legislativ. Toti ministrii de finante au stiut care sunt problemele sistemului fiscal si nu au facut mai nimic pentru a le rezolva.
Sa ne aducem aminte de martie 2005 cand ministrul de atunci al finantelor sustinea cresterea TVA cu 3%. Mai mult, s-au platit chiar studii facute de mari specialisti in macro-economie care au tras concluzia ca aceasta majorare era singura cale pentru a mai aduce un amarat de 1% din PIB la buget. La acea vreme le-am demonstrat acestor mari specialisti ca se pot aduce la buget cel putin 4% din PIB numai prin 2-3 masuri anti-abuz care ar mai fi avut in plus si efecte pozitive pentru economie. Solutiile au fost analizate si confirmate chiar de cei care propusesera majorarea TVA. Oamenii au recunoscut ca nu stiau detaliile, portitele. Solutiile propuse de mine au fost prezentate guvernului, dar cu toate acestea nu s-a facut nimic. Motivul? Cativa smecheri ar fi trebuit sa inceapa sa plateasca impozite la fel ca marea majoritate a contribuabililor din aceasta tara.
Sa nu ne imbatam cu apa rece, lucrurile nu prea merg bine in tara asta. Daca nu se va intampla ceva cu clasa politica, daca problemele nu vor fi tratate cu profesionalism si buna credinta, in interesul national, vom continua sa ne invartim in marasm, vom sta blocati in trafic, vom avea un invatamant si un sistem sanitar de slaba calitate si vom fi mereu o natie de mana a doua in Europa in care tocmai am intrat.
Gabriel Biris este avocat, managing partner la Biris, Goran & Asociatii
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
