La o zi dupa ce si-a anuntat intrarea in politica, Gigi Becali, patronul clubului de fotbal FC Steaua, s-a dus sa-l felicite pe Ion Iliescu de ziua lui, prilej cu care i-a cerut public presedintelui sa-l primeasca, in calitate de sef de partid, la consultarile pe care seful statului le are periodic cu formatiunile politice. Fireste, acest lucru poate parea o gluma, dar domnul Becali era cat se poate de serios: "Am sa vin sa va cer sfaturi", a intarit el. Dincolo de pitorescul situatiei, atitudinea noului boboc in politica reflecta o situatie des intalnita la noi. Ca multi altii, Gigi Becali crede ca a ajuns politician, doar pentru ca s-a inscris intr-un partid sau, ma rog, pentru ca i s-a oferit conducerea unui partid.
Dupa revolutie, sefii unor partide ale caror nume erau sau sunt cunoscute doar de cei care au grija de registrul partidelor politice, si-au spus "politicieni". Pentru ca au candidat candva, Nutu Anghelina, Constantin Mudava, Constantin Niculescu, George Muntean, isi spun, cu totii, politicieni.
Singurul adevar serios, intr-o asemenea poveste este ca nici unul dintre acesti oameni nu a stiut vreodata ce este politica. Si un alt adevar. Daca Romania patimeste si acum, asta s-a intamplat chiar pentru ca "politicieni" de doate calibrurile nu au stiut ce inseamna politica.
Domnul Becali anunta triumfal ca va fi liderul unui partid - Noua Generatie - "popular crestin si democrat", cu orientare de "centru-stanga." Dar centrul stanga in politica moderna nu prea are legatura cu crestin-democratia, care este o doctrina de centru-dreapta. Centru -stanga pune accentul pe grup, pe solidaritatea sociala, in vreme ce centrul dreapta, ceva mai aproape de liberalism, are tendinta de a da credit individului si liberei initiative. Acesta este unul dintre motivele pentru care, in tarile occidentale partidele crestin-democrate fac casa buna cu partidele liberale, si numai in situatii de criza se situeaza la centru... Dar sa-i dam credit domnului Becali si sa presupunem ca domnia sa are un orizont larg de cunostinte si stie ca, in epoca interbelica, PNTCD, (pe atunci doar PNT) care promoveaza astazi o doctrina de centru-dreapta, era un partid de centru-stanga. Dar nu isi spunea, la acea vreme, partid crestin-democrat. Stupoare insa: domnul Becali declara senin, intr-o emisiune televizata, ca nu citeste niciodata, iar capul il doare cumplit doar dupa o pagina. Cum ati facut atunci atatia bani, intreaba realizatorul? "Dumnezeu a vrut!", raspunde Gigi Becali. Tot Dumenzeu a vrut ca Gigi Becali sa intre si in politica, dupa cum singur marturiseste. Drept urmare, cu Dumnezeu inainte!
Sigur, traim intr-o lume in care diferentele doctrinare in politica au tendinta de a se estompa, iar Tony Blair, la indemnul "parintilor"doctrinei a treia cale, pe care ii are ca sfatuitori, a spus-o limpede: "Nu conteaza doctrina, ci guvernarea. Guvernarea este buna sau este rea."
Dar, inainte de a spune asta, Blair a activat multi ani in Partidul Laburist, pe functii mici, apoi s-a ridicat pana a devenit unul dintre cei mai apreciati premieri britanici. Majoritatea actualilor lideri occidentali au fost candva ucenici intr-ale politicii. In tarile din Occident stiinta politica se preda in scoli, partidele politice, ele insele, intretin institute de studii care promoveaza si pregatesc noile garnituri de politicieni. Acestia urmeaza apoi institutii de profil precum London School of Economics, sau Ecole National d'Administrasion, lucreaza o vreme pe langa politicieni experimentati, pana se maturizeaza. Politica nu este o aventura, ci o profesie cu cel mai inalt grad de risc, pentru care, daca nu esti pregatit, nu ai nici o sansa. Multa vreme, la noi, politica nu a fost o profesie, ci o aventura. Umblate, prin Occident, partidele noastre incep sa depaseasca faza copilariei politice. Marile partide, PSD, PNL, PD si-au constituit institute de studii in care isi pregatesc tinerii. Multi dintre membrii organizatiilor de tineret ale partidelor cunosc mai bine capitalele occidentale decat Bucurestiul. Singura problema este ca, odata intorsi in tara, se comporta ca "ai nostri tineri la Paris". Aici intervine o a doua problema a politicii, alaturi de profesionalizare: responsabilizarea. Pentru ca politica nu este pana la urma pura teorie. Teoria este incercata in teren, in campul guvernarii, al administratiei. Administratia se loveste de cetatean, iar cetateanul vede ca lucrurile merg prost, atunci cand lucrurile merg prost. Atunci cetateanul se intreaba daca nu cumva o fi mai bun Gigi Becali decat oricare altul, de vreme ce el a stiut sa faca bani. Exista in anii din urma o vorba: mai bine il votam tot pe asta, pentru ca a furat destul, ca daca vine altul, flamand, incepe si el sa fure." Si uite asa ajunge Gigi Becali in politica si chiar face politica, daca ar fi chiar sa-l luam in serios, numai pentru ca "asa a vrut Dumnezeu". iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
