Care va sa zica, d-l Ion Iliescu simte, la 75 de ani, "vigoarea de la 45 de ani". Si, ca sa ne demonstreze ca nu e un "produs expirat", cum dancuia deunazi cu "nerusinare" un pesedist napocitan, fostul presedinte face glume strengaresti si calca sprintar, batandu-le obrazul contestatarilor, infidelizati pe neasteptate la ceas de infrangere decembrica. Cura de gerovital nu l-a ocolit nici pe ex-premierul Adrian Nastase, aflat intr-un deficit de numai ... 10 ani. Asadar, primii doi romani trandafirii aduna laolalta vreo 80 de ani, adica varsta biologica spre care se indreapta cu neinchipuita zburdalnicie si vitalitate autoproclamatul reformator al P.S.D. Isi poate imagina, oare, cineva ca un octogenar, fie el si de vita olteniseana, e in stare sa schimbe din temelii un partid politic ? Eu, unul, ma indoiesc si-mi este teama ca distinsul emanat sa nu paseasca precum bunicuta chinezoaica de 78 de ani, care, uitandu-si cheile in casa, s-a apucat sa escaladeze grilajele de la ferestrele blocului. A ajuns doar pana la etajul cinci, intrucat, acolo, n-a mai reusit sa paseasca peste un aparat de aer conditionat ce-i tinea calea. Asa ca vecinii, stransi sa urmareasca impasibili trasnaia varstnicei zvapaiate, au alertat pompierii si aventura s-a incheiat previzibil sub privirile piezise ale spectatorilor cu ochi oblici.
Ori, "Bunicuta" noastra paianjen pare convinsa ca, in ciuda opozitiei colegilor mai tineri, fireasca si datatoare de sperante, va reusi sa se catere (oficial, bineinteles !) din nou in fruntea P.S.D. pentru a-l primeni. Intentia este, desigur, onorabila si laudabila, dar ea este, in primul rand, urgenta, caci urieteasca formatiune rozacee, devenita, dupa spusele junelui Ponta, o barca in deriva intrata deja la apa, are nevoie de o transformare profunda, de fond, nu de o interventie estetica, pe ici-colo, prin partile neesentiale. Operatiunea trebuie insa efectuata rapid si nesovaielnic, ceea ce nu-i sta in caracter ezitantului si conservatorului Iliescu, adeptul masurilor oculte si mereu amanate. (Desi, cineva imi spune ca in politica este ca in bancul cu cei doi tauri. Cica acestia - unul tanar si altul batran - stateau in varful dealului si priveau pofticiosi, de sus, cireada de femele care pasteau in vale. "Auzi, bre - cugeta excitat primul mascul - , daca o zbughim in fuga spre turma, o spargem, o imprastiem, si ne raman macar doua sa le facem felul, ce zici ?" "Nepoate - mugi intelept al doilea -, gandesti gresit, te pripesti. Mai bine coboram domol, ne strecuram tiptil-tiptil in ciurda si ai sa vezi ca le facem felul la toate.") Vesnicul Iliescu pare depasit de situatie si tot ce i-a mai ramas e sa le strige in fata tovarasilor de idealuri neintinate ca "toti sunt oamenii lui, ca el i-a adus si le-a daruit functii si ranguri inalte". De pe aceste pozitii, de forta, incearca vicleanul politician sa reconstruiasca partidul de care s-a amorezat ireversibil si bolnavicios. Nu cred in reformele initiate si conduse de persoanele ce au detinut dintotdeauna puterea, deoarece intre ele si restul subaltern s-au creat raporturi de supusenie, de subordonare perpetua si oarba, iar reflexele dispar arar (daca dispar !). Sub acelasi acoperis, tatal isi va inhiba in permanenta fiul, il va stanjeni si-i va limita involuntar miscarile, indiferent de etatea odraslei, iar politica nu e decat o familie largita, grupata in jurul unui pater. Reforma presupune, inainte de orice, lepadarea de vechii sefi, vinovati de anchilozare si de ratarea obiectivelor propuse. In cincisprezece ani de domnie autoritara, d-l Iliescu a actionat dupa bunul sau plac, provocand evenimente si intamplari politice ori sociale, uneori cu iz penal. Multi jucatori importanti ai vietii publice sunt, neindoielnic, produsele capriciilor sale vanitoase, ca fauritor de destine politice. Timpurile sunt, acum, altele, dar saracu Tataie se iluzioneaza ca este pe veci solutia modernizarii P.S.D., obligandu-i astfel pe Cristian Diaconescu, Ioan Rus si altii, indreptatiti la succesiune, sa-i suporte hachitele si orgoliul nemasurat. Calitatea incontestabila a d-lui Iliescu a fost si este capacitatea de regenerare, talentul de a se reinventa dupa esecuri aproape fatale si letale. Cine mai paria, in 1996, pe "mai, animalule !" ? Putini, indiscutabil. Prin decembrie 2004, la intoarcerea de la Bruxelles, unde il "dizgratiase" pe Miron Cozma la presiunea comunitatii internationale, nea Nelu semana cu un mosulica nevolnic, surprins de flacarile mistuitoare pe scara de incendiu a cosmeliei istorice. Mi-a starnit mila cautatura aceea de animal prezidential haituit si am sperat ca, pe aeroportul Henri Coanda, isi va anunta retragerea in direct, inghiontit de-o minima decenta. M-am inselat. A trecut o luna si ceva, iar d-l Iliescu a renascut incredibil si se viseaza reformatorul mesianic al stangii mintite de alde Nastase si Cozmanca, ignorand "amanuntul" ca plebea isi da coate la auzul acestei vesti, amuzata, deocamdata, de incrancenarea sa jalnica de a sari peste vremuri (un fel de aparat de aer conditionat din povestioara asiaticei senile). Si, parca, se aud si sirenele disperate ale pompierilor, sositi sa-l recupereze pe inchipuitul vanator de "fripturisti".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
