Guvernul a decis în sfârşit să înceapă discuţiile pentrurestructurarea adevărată a bugetarilor, conform ultimelorinformaţii. Problema este însă că nimeni dintre oficiali nu a părutpână acum că are în cap imaginea reală a ceea ce înseamnă structuraadministraţiei româneşti.
Nu există la această oră un sistem care să-i spună preşedinteluisau premierului, la două apăsări de tastă, câţi angajaţi areAgenţia X, Ministerul Y sau Primăria Z, câţi avea în 2005 şi cecheltuieli per angajat sunt în fiecare instituţie în prezent faţăde cele de acum patru ani.
Pe fundalul mesei de şedinţe a guvernului este o mare hartă aRomâniei. Din păcate, în loc să fie o hartă interactivă, care săaibă în spate informaţii despre toată administraţia românească laun click distanţă, este o hartă de carton.
Exact aceasta este toată imaginea administraţiei: un uriaş decarton, care şi-a adăugat straturi-straturi cu fiecare schimbarepolitică din ultimii 10 ani, pe măsură ce statul a avut ladispoziţie din ce în ce mai mulţi bani ca urmare a creşteriieconomice.
În acest moment, nu există un centru de date cu privire lasituaţia celor 1,36 milioane de bugetari care au ajuns să mănânce9,5% din PIB ca şi cheltuieli salariale, faţă de 7,1% din PIB în2004.
Astfel, cine se apucă de această treabă a tăierii de posturi dinadministraţie trebuie să lucreze cu date atât de la Ministerul deFinanţe, de la Institutul de Statistică, cât şi direct de laministerele şi instituţiile "speciale", care nu raportează tot nicila una, nici la cealaltă instituţie.
Potrivit Statisticii, sunt 1.100.000 de bugetari. PotrivitFinanţelor, sunt 1.360.000 de bugetari. Diferenţa? Partea de"Interne" a Ministerului de Interne, Ministerul Apărării şiserviciile secrete. Problema este că aceştia 260.000, 19% dintotal, consumă aproape 40% din resurse.
Fără să ai toate datele, te poţi trezi că tai 340.000 deposturi, adică 25% din total, dar scăderea cheltuielilor bugetaresă nu fie decât de 10%.
Deci trebuie să ştii şi cât câştigă fiecare, adică palierele desalarii pe fiecare categorie. Dar trebuie să ştii şi câtesecretare, câţi şoferi şi câţi funcţionari sunt în toată structura.Câţi ofiţeri de poliţie, câţi doctori, câţi profesori de liceu,câţi magistraţi.
Aparent, decizia asupra cheltuielilor este la îndemânaguvernului. Fals. Va fi foarte complicat, va trebui să fieschimbate legi pentru a acţiona cu adevărat.
Harta bugetarilor trebuie privită din mai multe unghiuri.
O dată, împărţirea în central/local/instituţii autofinanţate(adică agenţii, inspectorate, autorităţi). Cheltuielile de personalale administraţiei locale sunt de fapt cele mai mari: 4,3 mld. euroîn 2009, urmate de cele ale administraţiei centrale - 3,6 mld.euro. Personalul din agenţii a costat 3,1 mld. euro. Iată că defapt guvernul nu comandă direct decât pe o treime din cheltuieli.Şi aceasta este o explicaţie a imobilismului de până acum.
Altă împărţire se poate face pe categorii de salariaţi. Cei260.000 de bugetari "speciali" - poliţie, militari, serviciisecrete - consumă 4,1 miliarde de euro. Mai avem trei categoriimari. Personalul din învăţământ: 360.000 de angajaţi care consumă2,7 miliarde de euro cheltuieli salariale pe an, personalul dinsănătate: 260.000 de angajaţi care consumă 1,9 mld. euro şifuncţionarii publici propriu-zişi: alţi 325.000 de oameni careconsumă 2,1 mld. euro pe an. Abia aceştia suntfuncţionarii-funcţionari, adică angajaţii din ministere şi agenţiicare plimbă hârtiile ca să poată fi plătiţi paznicii, medicii şiprofesorii. Complicat, nu?
Este posibil ca, la o analiză corectă, să reiasă un fapt simplu:pentru reducerea drastică a cheltuielilor bugetare trebuie făcută orecentralizare masivă. Se poate chiar pune întrebarea dacă CNAS(Casa Naţională de Asigurări de Sănătate) şi CNPAS (Casa Naţionalăde Pensii şi Ajutoare Sociale) îşi mai au rostul, de vreme cedeficitele lor sunt acoperite de bugetul de stat, iar CNAS, deexemplu, plăteşte spitalele, dar nu are drept de control. Ceeficienţă a cheltuirii banilor este ca unul să plătească, dar altulsă controleze?
De fapt, la nivel judeţean, direcţiile sanitare şireprezentanţii Casei de Sănătate se calcă pe picioare şi nu suntdecât o sursă de sinecuri.
La fel, casele de pensii teritoriale oricum fac ce li se spunede la Ministerul Muncii, singurele performanţe fiind sediile noi demarmură şi metal construite de preferinţă în judeţele cele maisărace din Moldova.
Ca să poţi face restructurare, trebuie să ai şi pârghii, iarguvernul şi le-a pierdut. Numai uitându-te în nesfârşita listă deagenţii şi autorităţi care sunt subordonate fiecărui minister îţidai seama că miniştrii, pe care stă toată lumea cu ochii, sunt defapt prinşi în acest păienjeniş şi nu au deloc libertatea de adecide într-o zi ce trebuie să se schimbe în nu ştiu ceagenţie.
O geană de lumină a fost aruncată prin publicarea listelor defuncţii şi salarii pe net. Dar este insuficient. Că ministerul nuare putere asupra celor pe care îi finanţează s-a văzut şi laaceastă timidă transparentizare (lista de salarii nu a fostînsoţită de nume şi prenume, data şi modul angajării, cum a cerutZiarul Financiar). Fiecare minister a publicat listele cu angajaţiidin centrală, lăsând la libera alegere a directorilor şiinstituţiilor din subordine directă să publice listele lor. Până lajudeţe, iniţiativa s-a pierdut cu totul.
Cum poate fi făcută această restructurare dacă nici până laaceastă oră nu există o listă publică centralizată cu numărul exactde angajaţi ai fiecărei instituţii publice din care să reiasătotalul de 1,36 milioane de bugetari şi cheltuielile de 11 mld.euro anual ?
P.S. Pe data de 6 mai 2010, guvernatorul Băncii Naţionale MugurIsărescu ne-a cerut "o temperare" a peniţei. ("Vă rog să-l rugaţipe dl. Pâslaru să-şi tempereze peniţa, adresaţi-i o rugămintepersonală şi până nu înţelege acest lucru să-şi oprească scrisurilevirulente asupra faptului că trebuie să facem anul asta ce n-amfăcut anul trecut. Noi facem ceea ce trebuie, pentru obiectivelenoastre, da?"). Indiferent ceea ce ar fi fost scris şi de cătrecine, o asemenea cerinţă frontală ni se pare incompatibilă cuîncurajarea libertăţii de exprimare şi a dezbaterii, fără de caretotul se construieşte pe nisip. A
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
