In secolul al XVIII-lea, tarul Petru cel Mare al Rusiei introducea impozitul pe barba: rusul care dorea sa-si etaleze o asemenea podoaba trebuia sa plateasca vistieriei statului 100 de ruble pe an. Desi pare o ciudatenie, daca analizam cu atentie, vom vedea ca suveranul rus folosea de fapt un instrument modern, o parghie fiscala: prin taxarea acestui obicei urmarea descurajarea lui si apropierea Rusiei de Occident.
La aproape 300 de ani distanta, guvernantii romani pregatesc investitorilor din mileniul III o surpriza numita "impozit pe imobilizarile corporale": 0,5% din valoarea oricarui mijloc fix din patrimoniul fiecarei persoane juridice. Mai exact, pentru orice bun cu o valoare mai mare de 15 milioane de lei si o durata de viata mai lunga de 1 an, proprietarul persoana juridica va trebui sa plateasca o taxa anuala.
Din pacate, spre deosebire de Petru cel Mare, guvernantii nostri nu se gandesc la efectul pe care aceasta taxa il va avea asupra mediului de afaceri din Romania. Vor pierde agentii economici care fac afaceri curate: ei vor suporta o noua povara numai pentru "vina" de a fi investit in masini, utilaje, instalatii, cladiri sau alte mijloace fixe. Nu vor pierde insa speculatorii sau alte categorii care fac afaceri printr-un simplu telefon. E greu de crezut ca ar fi putut fi gasita o masura mai anti-economica. Analizand insa proiectul Ordonantei de modificare a Codului fiscal, publicat recent pe pagina de internet a Ministerului de Finante, realizam ca dimensiunea dezastrului spre care ne indreptam este mult mai mare: se introduc bariere in ceea ce priveste nivelul amortizarii fiscale, fondul de riscuri bancare generale devine cheltuiala nedeductibila fiscal, impozitul pe cladiri la persoane juridice creste la 3%, veniturile din salarii aferente activitatii de creare de programe de calculator nu mai sunt scutite de impozit, costurile de autorizare a antrepozitelor fiscale cresc. Si astea sunt numai cateva din surprizele pregatite mediului de afaceri. Se confirma din pacate faptul ca introducerea si apoi gestionarea cotei unice a fost la noi realizata intr-o maniera tipic romaneasca: nu au fost facute nici un fel de calcule privind deficitul bugetar pe care il va genera, privind sumele care vor fi atrase din economia subterana prin trecerea in legalitate a unor venituri sustrase pana atunci de la impozitare, nimeni nu a avut in vedere prin ce venituri suplimentare se va acoperi deficitul net.
Acum, cand situatia a devenit critica, Ministerul de Finante incearca acoperirea deficitului prin orice metode. Asa cum am spus mai sus, nu sunt avute in vedere efectele unor astfel de masuri asupra mediului economic. Desigur, exista si solutii alternative iar acestea nu constau neaparat in majorarea TVA-ului. Acestea au fost prezentate in nenumarate randuri Ministerului de Finante de catre specialisti in fiscalitate si de reprezentanti ai mediului de afaceri. Oficialii nostri au refuzat insa din start sa ia in calcul orice idee venita din aceste directii.
Toate aceste masuri pot conduce din pacate la compromiterea definitiva a ideii de cota unica. Lucru care nu ar fi decat regretabil, mai ales in conditiile in care in fostul bloc comunist avem modele in care acest concept al cotei unice a fost implementat si functioneaza cu succes.
* Gabriel Sincu este Senior Tax Manager in cadrul firmei de consultanta si avocatura Haarmann Hemmelrath
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
