În luna aprilie 2024, Parlamentul European a aprobat Directiva privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru lucrul pe platforme (denumită în cele ce urmează ,,Directiva”). Această Directivă a fost elaborată în vederea asigurării de condiţii de muncă şi drepturi sociale persoanelor care lucrează prin intermediul platformelor digitale de muncă. În urma analizei efectuate cu privire la modul de operare al acestor platforme digitale de muncă s-a constatat că, deşi majoritatea persoanelor care prestează activitate pe astfel de platforme digitale au statut de lucrători independenţi, totuşi există multe persoane care sunt subordonate platformelor digitale de muncă prin intermediul cărora lucrează şi se confruntă cu diferite niveluri de control din partea acestora (e.g. remunerare, condiţii de muncă), ocazie cu care s-a constatat nevoia de a interveni şi a emite o directivă care să determine statele membre să reglementeze activitatea acestor platforme digitale şi să protejeze persoanele care lucrează pe aceste platforme.
OBIECTIVE SPECIFICE
Pe lângă scopul principal proclamat de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi a drepturilor sociale ale persoanelor care desfăşoara activitate pe platfomele digitale de muncă, Directiva şi-a propus atingerea următoarelor obiective specifice:
- asigurarea faptului că persoanele care lucrează prin intermediul platformelor digitale de muncă pot obţine statutul profesional corect şi că au acces la drepturile în materie de muncă şi protecţie socială;
- asigurarea echităţii, a transparenţei şi a asumării răspunderii în gestionarea algoritmică în contextul lucrului pe platforme digitale;
- sporirea transparenţei, trasabilităţii şi a gradului de conştientizare cu privire la evoluţia lucrului pe platforme digitale şi îmbunătăţirea asigurării respectării normelor aplicabile pentru toate persoanele care lucrează prin intermediul platformelor digitale de muncă.
APLICABILITATE
Ca regulă generală, Directiva se aplică persoanelor care au sau despre care se consideră, pe baza evaluării situaţiei de fapt, că au un contract de muncă sau un raport de muncă în conformitate cu prevederile legale aplicabile, dar ţinând cont şi de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie („CJUE”). Cu toate acestea, anumite prevederi din Directivă (e.g. gestionarea algoritmică) se aplică şi lucrătorilor independenţi autentici şi persoanelor care au un alt statut profesional care ar putea exista în unele state membre.
Directiva se aplică platformelor digitale de muncă care organizează lucrul pe platforme desfăşurat în Uniunea Europeană, indiferent de locul în care sunt stabilite şi indiferent de legislaţia altfel aplicabilă, elementul decisiv pentru aplicabilitatea teritorială fiind locul în care se desfăşoară lucrul pe platforme, şi nu locul în care este stabilită platforma digitală sau locul în care este oferit sau prestat serviciul către beneficiar.
Principalele aspecte reglementate de către Directivă
- Statele membre trebuie să instituie proceduri adecvate pentru a verifica şi a asigura stabilirea corectă a statutului profesional al persoanelor care lucrează pe platforme digitale astfel încât să permită persoanelor care ar putea fi încadrate greşit ca lucrători independenţi să verifice dacă ar trebui să fie considerate ca fiind într-un raport de muncă şi să fie reîncadrate ca lucrători.
- Este instituită prezumţia legală că există un raport de muncă între platforma digitală de muncă şi persoana care lucrează pe astfel de platforme, în cazul în care platforma digitală de muncă controlează anumite elemente ale desfăşurării muncii. In acest sens se instituie obligaţia statelor membre de a stabili un cadru care să asigure faptul că prezumţia legală se aplică în toate procedurile administrative şi judiciare relevante şi că autorităţile competente se pot baza pe acestă prezumţie.
Cu toate acestea, platforma digitală de muncă are posibilitatea de a răsturna prezumţia legală în cadrul procedurilor judiciare şi administrative relevante, sens în care sarcina probei îi va reveni.
Mai mult, Directiva defineşte şi criteriile care pot reprezenta un indiciu că platforma digitală de muncă controlează desfăşurarea muncii lucrătorilor de pe astfel de platforme digitale, respectiv:
- determinarea efectivă sau stabilirea unor limite superioare pentru nivelul remuneraţiei;
- stabilirea obligaţiei ca persoana care lucrează pe platforme să respecte o serie de norme specifice obligatorii în ceea ce priveşte înfăţişarea, conduita faţă de destinatarul serviciului sau desfăşurarea muncii;
- supravegherea desfăşurării muncii sau verificarea calităţii rezultatelor muncii, inclusiv prin mijloace electronice;
- restrângerea în mod efectiv a libertăţii persoanei care lucrează pe platforme, inclusiv prin sancţiuni, de a-şi organiza munca, în special a libertăţii de a-şi alege programul de lucru şi perioadele de absenţă, de a accepta sau a refuza sarcini sau a recurge la subcontractanţi sau înlocuitori;
- limitarea în mod efectiv a posibilităţii de a construi o bază de clienţi sau de a presta muncă pentru orice terţă persoană.
Îndeplinirea a cel puţin două din cele şase criterii va declanşa aplicarea prezumţiei legale.
Prezumţia ar trebui să se aplice doar situaţiilor de fapt care vor apărea după termenul de transpunere al Directivei.
- Platformele digitale de muncă trebuie să informeze lucrătorii pe platformele digitale sub forma unui document scris cel mai târziu în prima zi de lucru sau când intervine o modificare, cu privire la utilizarea şi caracteristicile esenţiale ale sistemelor automatizate de monitorizare prin mijloace electronice a lucrătorilor, dar şi cu privire la sistemele automatizate de luare a deciziilor care afectează în mod semnificativ condiţiile de muncă ale lucrătorilor de pe platformele digitale (accesul lor la sarcini de lucru, venituri, securitatea şi sănătatea la locul de muncă, timpul de lucru, promovarea şi statutul lor contractual, inclusiv restricţionarea, suspendarea sau încetarea contului lor).
De asemenea, platformele digitale de muncă trebuie să monitorizeze şi să evalueze în mod regulat impactul deciziilor individuale luate sau spijinite de sistemele automatizate de monitorizare si de luare a deciziilor asupra condiţiilor de muncă, mai ales riscurile pe care le prezintă sistemele automatizate, sens în care acestea trebuie să asigure resurse umane suficiente pentru a monitoriza aceste sisteme automatizate. Aceste persoane trebuie să aibă competenţa, formarea şi autoritatea necesare pentru a-şi exercita funcţia şi vor fi protejate împotriva consecinţelor negative pentru respingerea deciziilor automatizate (e.g. concediere).
Lucrătorii de pe platformele digitale au dreptul de a solicita o explicaţie din partea platformei digitale de muncă cu privire la decizia luată sau sprijinită de sistemele automatizate care le afectează condiţiile de muncă, iar platforma digitală ar trebui să le dea posibilitatea de a discuta şi clarifica faptele, circumstanţele şi motivele cu o persoană de contact.
Platforma digitală va avea obligaţia de a emite o declaraţie scrisă care să prevadă motivele pentru orice decizie care afectează statutul şi condiţiile de muncă ale lucrătorului. Dacă explicaţia nu este satisfăcătoare sau lucrătorii pe platforme consideră că le sunt încălcate drepturile, aceştia au dreptul de a solicita platformei digitale să revizuiască decizia şi să obţină un răspuns justificat în termen de o săptămână, iar platformele digitale trebuie să rectifice decizia sau să ofere o comnpensaţie adecvată în cazul în care decizia încalcă drepturile lucrătorului.
- Platformele digitale vor avea obligaţia de informare şi consultare a reprezentanţilor lucrătorilor pe platforme sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanţi, a lucrătorilor pe platformele digitale, cu privire la deciziile care ar putea conduce la introducerea sau la modificări substanţiale ale utilizării sistemelor automatizate de monitorizare şi de luare a deciziilor, iar aceştia vor putea fi asistaţi de un expert ales de ei.
- Platformele digitale de muncă care sunt angajatori trebuie să declare munca desfăşurată de lucrătorii pe platforme autorităţilor competente în domeniul muncii şi al protecţiei sociale din statul membru în care se desfăşoară munca şi să facă schimb de date relevante cu autorităţile respective. Această prevedere este relevantă mai ales pentru platformele digitale care sunt stabilite în alte ţări decât cea în care se desfăşoară lucrul pe platforme.
- Platformele digitale de muncă vor avea obligaţia de a furniza, la cerere, informaţii, clarificări şi detalii autorităţilor din domeniul muncii, alte autorităţi relevante care asigură respectarea obligaţiilor legale, precum şi reprezentanţilor persoanelor care lucrează pe platformele digitale cu privire la numărul persoanelor care lucrează în mod regulat prin intermediul platformei digitale de muncă, statutul contractual şi profesional, termenele şi condiţiile generale aplicabile respectivelor relaţii contractuale.
- Persoanele care lucrează pe platformele digitale care se plâng de încălcări ale legii beneficiază de protecţie judiciară împotriva oricărui tratament sau consecinţe nefavorabile. În cazul în care o persoană consideră că a fost concediată sau că a suferit prejudicii echivalente motivate de faptul că şi-a exercitat drepturile stabilite de Directivă şi poate prezenta fapte în sprijinul afirmaţiei sale, platforma digitală va avea obligaţia de a dovedi că, concedierea sau tratamentul prejudiciabil s-a întemeiat pe motive obiective.
Directiva va intra în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, însă în acest moment nu a fost publicată, iar statele membre vor avea obligaţia de a transpune prevederile Directivei în cel mult 2 ani de la data intrării sale în vigoare.
