Socul s-a produs pe 3 noiembrie. Imediat dupa ce Banca Nationala a anuntat ca isi va rari interventiile pe piata valutara. Atunci, intr-o singura zi, leul s-a apreciat puternic. De la o rata de schimb de 40.577 pentru 1 euro, moneda unica europeana a cazut pana la 39.731 de lei pentru un euro. Apoi, euro si-a recuperat pierderea. In saptamana bancara 8-12 noiembrie. Pentru ca, in primele doua zile din saptamana in curs, sa cada din nou: pana la 39.762 de lei pentru 1 euro luni; si pana la 39.485 de lei pentru 1 euro marti. Ingrijorarile n-au intarziat. Multe voci s-au grabit sa afirme ca intarirea leului e neverosimila.
De fapt, nu-i vorba despre o intarire a leului. Nici in raport cu euro; si nici in raport cu dolarul. La urma-urmei, cine a vrut ieri sa cumpere 1 euro a fost nevoit sa scoata din buzunar 39.485 de lei. Mult. Ceea ce nu poate sa insemne ca leul e mai tare decat moneda unica europeana. Dar un fapt important a intervenit pe piata valutara. Raportul leu-euro a fost reasezat. Prin forta pietei.
Sigur ca batalia decisiva se da in economia reala. Fara o relansare viabila, sanatoasa in acest sector, insotita de reducerea costurilor, de un management performant si de asumarea riscurilor inevitabile investitiilor, nu vom avea o intarire a leului. Totusi, cresterea economica, dezinflatia, recordul istoric al rezervei valutare au facut ca, atat in ochii romanilor, cat si in ochii strainilor, leul sa-si sporeasca valoarea. In plus, oferta valutara in crestere, de pe piata interna, isi spune si ea cuvantul. Vine mai multa valuta la schimb si cererea de lei e mai mare. Mult mai mare.
Un lucru e cert: ne despartim de trecut. De trecutul apropiat, cel marcat de anii '90. Va mai amintiti ? In '90, incepuse un soi de dolarizare a economiei romanesti. Marfurile cele mai cautate erau vandute numai in valuta. Romanii erau nevoiti sa-si protejeze economiile transformandu-le in dolari.
Romanii care economiseau se vedeau nevoiti ori sa vanda leii si sa cumpere dolari, ori sa achizitioneze aur sau bunuri de folosinta indelungata. Procedeul s-a dovedit a fi el insusi inflationist. Pana cand au crescut dobanzile la depozitele bancare. Peste rata inflatiei. Populatia a inceput sa stea la rand la banci. Si-a vandut dolarii cumparand lei. Iar cu leii au deschis depozite bancare. Pentru a obtine si mai multi lei. Dobanzile au urcat la 150% pe an. Depunea omul un milion si primea 2,5 milioane. Buna afacere...
Apoi, dobanzile au inceput sa scada. Continua insa sa fie avantajos sa faci lei... din lei. Caderea leului fata de dolar, pe piata valutara, era totusi mai lina decat caderea fata de el insusi. Prin inflatie. Cursul leu-dolar devenise o ancora menita sa incetineasca miscarea preturilor. Cursul era "in trena" inflatiei. Cand insa piata a suferit brusc o intorsatura, cursul incepand sa alerge mai repede decat inflatia, s-au intors si romanii de la leu inspre dolar. Din nou, multe economii au fost transformate in valuta forte. Dolarul, scumpindu-se, producea inflatie si facea leul mai slab. Ce era de facut in aceste conditii ? Multi s-au grabit sa vanda lei si sa cumpere dolari. Expertii bancari spuneau ca nu asta-i solutia. Pentru ca dolarii, depusi la banca, nu aduceau mai multa dobanda decat un depozit in lei. Cu atat mai mic era castigul din dolarii tinuti sub saltea. Asta spuneau expertii bancari. Fiecare insa decidea singur. N-au fost deloc putini cei ce "si-au spart" depozilete in lei si au cumparat dolari. In felul acesta a crescut cererea de valuta. Normal, au crescut si cotele dolarului. Un timp, pana cand s-a trecut la un regim strict de supraveghere a preturilor. Or, fara preturi libere in economie nu putea exista nici un curs liber pe piata valutara.
Lucrurile s-au schimbat din nou dupa ce li s-a dat drumul preturilor. Dar ne-am confruntat cu un periculos cerc vicios: inflatia determina caderea leului fata de dolar; leul in cadere producea inflatie. In acest joc, in care efectul devenea cauza, nu se intrezarea nici o speranta pentru redresarea economica visata de milioane de romani. Asadar, trebuia schimbat jocul. Si a fost schimbat.
Din 2000, s-a trecut la corelarea pietelor, toate jucand acelasi joc. Si toate au inceput sa se supuna mai mult legii cererii si ofertei. Chiar daca se supuneau prea putin concurentei. In acest sistem de piete integrate, un rol important a revenit pietei valutare.
Acum intram intr-o etapa noua. Iata, leul invata sa urce. De fapt, incepe sa recupereze ce a pierdut atata amar de timp fata de valutele tari. Nu va fi o linie continua, in sus. Nu-i inca posibil. Dar, de aici inainte, moneda noastra va fi tot mai tare. Cu deosebire dupa ce va deveni mai grea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
