E aproape o lege de fier a stiintei politice faptul ca un cabinet de coalitie produce instabilitate politica; este mult mai expus disputelor, neintelegerilor si crizelor politice decat orice alt tip de formula executiva.
Nici guvernul condus de Calin Popescu Tariceanu nu face exceptie de la aceasta regula. Ultimul prilej care ne-a oferit ocazia de a admira arta cu care reusesc reprezentantii puterii sa se contrazica public ne-a fost livrat de tema majorarii TVA. Succesiunea declaratiilor la cel mai inalt nivel pe acest subiect a urmat un traseu sinuos cu intoarceri din drum si poticniri de pe urma caruia singura concluzie pe care o putem trage este ca actorii puterii nu comunica intre ei, fiecare actionand dupa propria agenda.
Dar sa recapitulam: mai intai ministrul finantelor a lansat subiectul, ca solutie pentru compensarea penuriei bugetare. In urma cu cateva zile, insusi presedintele tarii vorbea de necesitatea cresterii TVA pentru ca la putin timp sa fie contrazis de, surpiza, Emil Boc. Jocul liderului PD, animat probabil de dorinta de infirma teoria subordonarii sale totale fata de Palatul Cotroceni, a produs o prima bresa. Presedintele unuia dintre cele mai importante partide ale coalitiei este insa la randul sau contrat de ministrul finantelor Ionut Popescu care ne spune ca marirea TVA e necesara. Nu trece insa mult timp si... alta surpriza. Purtatorul de cuvant al PNL, partidul din care face parte si ministrul finantelor declara public ca marirea TVA nu este luata in discutie. Spectacolul "surprize-surprize" nu se opreste insa aici. La cateva ore dupa declaratiile PNL, seful guvernului, seful liberalilor, deci seful lui Nicolaescu sugereaza ca este in interesul nostru sa avem venituri mai mari la buget, adica sa crestem TVA. In urma acestei demonstratii in forta de incoerenta politica pe un subiect de interes major care afecteaza profund mersul economiei si nivelul de trai al intregii populatii, ramane o singura impresie. Aceea ca guvernantii se confrunta cu serioase carente de comunicare. Iar lucrul cel mai grav este ca, de data aceasta, ele nu tin de ambitiile personale ale actorilor implicati, ci de functionarea sistemului de putere in ansamblul sau. Lipsa evidenta a unui protocol de reguli care sa defineasca cine si ce vorbeste, lipsa unui sistem de circulatie a informatiilor intre centrele care emit mesaje publice, precum si inexistenta unui mecanism de armonizare a pozitiilor politice reprezinta zone de vulnerabilitate care provoaca instantaneu instabilitate politica.
Efectul public transmis de asemenea discordante este acela de nesiguranta. Populatia nu mai are un reper fix al puterii in functie de care sa se orienteze, ceea ce stimuleaza conflictualitatea excesiva intre actorii politici, dar si intre ei si partenerii sociali. De aici pana la eticheta de "guvernare in criza" mai este doar un pas. Cu atat mai usor de facut cu cat problemelor de sistem li se adauga, saptamana de saptamana, si ambitiile politice, marii dusmani ai stabilitatii cabinetului de coalitie.
* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
