In incercarea sa de a scoate din amorteala PSD-ul, Adrian Severin a lansat o provocare interesanta la adresa lui Traian Basescu, acuzandu-l de "neo-cezarism", adica de tendinta de concentrare a parghiilor puterii in mana sa. Trecand peste faptul ca aceast atac este prematur, apelativul lui Severin m-a facut sa ma intorc in biblioteca si sa revad cateva concepte ale ordinii politice. M-am oprit la Samuel P. Huntington, cu a lui "Ordine politica a societatilor in schimbare" care mi-a atras atentia printr-un capitolul interesant dedicat pretorianismului politic. Chiar daca Huntington se refera la implicarea castei militare in reglarea functionarii sociatatii, nu am rezistat tentatiei de a forta grila de analiza a reputatului politolog american pentru o evaluare a sanselor de innoire a PSD.
Ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta in PSD seamana cu un soi de pretorianism de partid.. Spun acest lucru pentru ca am avut cu totii ocazia de a asista la o defilare de "brate inarmate" ale diferitelor grupari din PSD. Astfel, in numele lui Adrian Nastase a declansat atacul Ioan Rus, in numele lui Miron Mitrea a ripostat Marian Oprisan, iar in numele lui Ion Iliescu a tunat si fulgerat...Ion Iliescu. Avand in vedere acest debut furtunos, se pune firesc intrebarea, cum va reusi PSD sa faca pasul decisiv spre un nou partid?
Teoria spune ca, in genere, modernizarea politica trebuie analizata in functie de trei repere: rationalizarea autoritatii, diferentierea structurilor si extinderea participarii politice. Sa vedem ce ar insemna aceste concepte abstracte pentru realitatea dura din PSD.
Rationalizarea autoritatii in fostul partid de guvernamant trebuie vazuta in contextul depasirii fricii de a incalca un tabu: critica deschisa, atunci cand e cazul, a autoritatii aproape transcedentale pe care a exercitat-o conducerea de partid, fie ca vorbim de mandatul Iliescu, fie de mandatul Nastase. Oricate probleme interne ar avea PNL-ul, faptul ca acolo exista grupari care se contreaza permanent, uneori si in public, reprezinta un factor de progres. Factiunile liberale se afla intr-o concurenta permanenta care le ajuta sa produca oferta politica superioara calitativ si atragatoare. O dovada este triplarea de catre PNL, in numai patru ani, a sustinerii electorale. Din acest punct de vedere, ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta in PSD reprezinta un progres. Chiar daca unii contestatari "au venit cu ideile lor si au plecat cu cele ale conducerii", tot s-a spart o cutuma. Dar, sa nu ne grabim. Fara o constructie serioasa, acest impuls, deocamdata emotional, risca sa ramana un simplu foc de paie, insuficient pentru a topi rigiditatea si a matura praful de pe PSD. Diferentierea structurilor, o a doua conditie la modernitatii, se refera la modul in care va reusi PSD sa institutionalizeze impartirea puterii intre diversele fractiuni. Conducerea colegiala, sugerata de Mircea Geoana intr-un interviu acordat Mediafax ar putea fi o solutie de compromis, dar, pe termen lung, social-democratii vor trebui sa vina si cu alte transformari. PSD nu mai poate fi condus exact ca si pana acum. Semnalele transmise saptamana trecuta indica ceva: guparile divergente sunt presate sa inteleaga faptul ca interesele conflictuale, locale, regionale sau de alta natura, nu pot sa primeze asupra ratiunilor intregului. Apelul lui Adrian Nastase la unitate poate acunde ti o mica strategie de supravietuire politica: agitarea pericolului destramarii partidului de catre un dusman extern pentru a justifica pastrarea status-quo-ului actual. Revenind la diferentierea structurilor, cred ca PSD va opta pentru o impartire mai clara a influentelor. Ea poate fi institutionalizata prin preluarea presedintiei partidului de catre o grupare, iar a majoritatii in Delegatia Permanenta de catre o alta grupare, fiecare urmand sa exercite atributii foarte clar delimitate.
In fine, al treilea factor la modernizarii, participarea politica, va avea de asemenea o mare importanta. Multe voci din PSD vorbesc despre democratizarea deciziei in partid, de implicarea mai mare a liderilor din teritoriu in conducerea centrala. Ion Iliescu, la randul sau, este interesat de implicarea maselor, in speranta ca "votul popular" din partid il va reconsacra. Dincolo de sperantele fiecaruia de a manevra mase ti de a impune o noua ordine in PSD, este cert ca o participare mai larga a membrilor in luarea deciziilor va insemna un pas mare inainte pentru acest partid. Exista insa o capcana. Aceea ca implicarea maselor sa duca la cresterea puterii baronilor locali mai mari sau mai mici care au controlul asupra comportamentului membrilor din organizatii. Din acest punct de vedere, procedura votului secret la Congresul PSD devine foarte interesanta prin surprizele pe care le-ar putea crea. Pana atunci, in fostul partid de guvernamant va fi mare fierbere, iar noi vom avea ocazia de a asista la o noua telenovela politica impanata cu incrucisari de sabii, tradari si impacari.
* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
