In vremea ideologiei, al carui sfarsit pare a fi mai sigur decat cel al istoriei, unele dintre doctrinele totalitariste incercau sa ne asigure ca omul e mai puternic decat natura. O nerozie.
Fireste, omul la plural a invins deseori natura. Zborul intre stele e o dovada. Intre multe altele. Dar, astazi, omenirea a inteles bine ca natura o poate lovi napraznic.
Numerosi savanti gandesc ca urgiile naturii, in serie, ne aduc in fata unor provocari mai dure si mai periculoase decat atentatele teroriste.
Suntem noi, romanii, pregatiti sa facem fata provocarilor naturii? Intamplarile din aceasta vara ne-au dovedit ca nu. Acum, cand inundatiile au lovit tara, in toate zarile, am vazut ca societatea noastra nu e organizata sa le faca fata. Iar cauza are radacini adanci: un Produs Intern Brut restrans, conditii de viata aflate la limita cea mai de jos, o nevoie vitala de protectie sociala, care inghite bani multi.
Sigur, poate fi data o explicatie: astea-s resursele, atat putem cheltui. Numai ca saracia nu-i o scuza. Guvernele Romaniei nu se pot apara intorcandu-si buzunarele pe dos si aratand ca-s goale. E nevoie de solutii si de fapte.
Dupa ce se vor retrage apele, vom avea nevoie de bani pentru a reface digurile, casele, podurile, drumurile. De unde ii vom lua? Pentru ca nici economia nu-i pregatita sa faca fata unor astfel de provocari.
Un slogan a prins cheag dupa ?"89 si nici astazi n-am scapat inca definitiv de el: "Ca sa avem bani, e nevoie de munca si productie!". Un adevar spus pe jumatate. Pentru ca adeseori avem si munca, avem si productie. Eficienta nu avem.
De unde eficienta in conditiile in care producatorii, avand puterea pe piata, au facut din preturi oxigenul care-i ajuta sa supravietuiasca? Societatea le-a incurajat indolenta. Si prejudecata nenorocita ca "Merge si asa!". Adica prost.
Asa am ajuns sa vedem cum preturile, in loc sa exprime eforturi pentru cresteri calitative, acopera munca dezorganizata, incompetenta manageriala, risipa si furturile.
"Munca si productia", lipsite absolut de necesarul climat concurential, au facut sa se infunde bani multi in blocaj financiar, in stocuri de produse fabricate, dar nevandute si in pierderi.
Am ajuns astfel la cheia problemei: costurile exagerat de mari din economia romaneasca.
Paradoxal este faptul ca in Romania se produce extrem de scump in conditiile in care piata muncii este extrem de ieftina.
Ce ne-am face noi daca intreprinderile romanesti ar trebui sa plateasca salarii lunare nu ca in Europa de Vest, ci ca in unele tari vecine recent integrate in Uniunea Europeana?
Fiindca industria romaneasca se sufoca sub povara costurilor desi un salariat este cumparat cu numai 150 de euro pe luna. Desigur, in medie.
Iata problema. Cum o solutionam?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
