1 mai 2004: niste "voluntari de la primarie", mobilizati de un primar de sector care poarta mandru o sapca albastra cu stelute, incearca sa completeze un puzzle colorat cu harta Uniunii Europene largite, pe aleea unui parc; altundeva, seara, petardele cu care se termina un spectacol in aer liber zguduie tot cartierul. Nu suntem la Varsovia sau la Zittau, ci la Bucuresti, capitala unei tari a carei integrare in UE tocmai s-a amanat pe data viitoare, iar happening-urile de prin parcuri nu sunt decat iesiri de 1 Mai la iarba verde.
Pentru moralul nostru colectiv, s-ar zice ca nu e rea deloc coincidenta intre Ziua Muncii si data aderarii la UE a zece tari vecine Romaniei; daca ar fi fost o zi oarecare, ne-am fi aflat in situatia penibila de a sta in casa si a ne uita la televizor acum sarbatoresc altii integrarea. Dar si daca n-ar fi fost 1 Mai, tot ar fi fost motive de iesit in parc, la joaca de-a Europa. Sa-ti pui sapca albastra cu stelute si sa faci pe trotuar un puzzle cu harta UE poate fi privit, daca nu ca o dovada de solidaritate cu spectacolele si artificiile vecinilor, macar ca o repetitie, cu ochii la ce se intampla in Budapesta sau in Vilnius, pentru momentul (2007? 2009?) cand si la Bucuresti se va putea dezlantui fantezia festivista a acelui guvern care va prinde la Palatul Victoria momentul aderarii. Doar si fetitele se dau cu farduri si se incalta cu pantofii surorii mai mari, constiente ca vor ajunge candva la fel ca ea si, prin urmare, deloc suparate sau umilite ca mai au ceva de asteptat pana atunci.
Caci, in ciuda frustrarii dureroase degajate de editorialele ziarelor din ultimele zile, o buna parte din opinia publica de la noi e la fel de impacata cu sine ca o fetita care se joaca de-a sora mai mare. In fond, e chiar de invidiat sa fii sora cea mare si plina de grijile adultilor? Oare zadarnic sa fi iesit acum polonezii in strada sa manifesteze impotriva constrangerilor unei Uniuni Europene pe care ei o echivaleaza cu fosta URSS? Oare e de invidiat o Germanie in care de 1 Mai politistii se iau la bataie cu demonstrantii exasperati de abuzurile capitalismului? Sensibili la faptul ca "noii europeni" isi umplu camara cu provizii de teama scumpirilor de dupa aderare, multi dintre concetatenii nostri au acum prilejul sa transforme capra vecinului in cobai si sa observe in urmatorii ani, de pe margine si in afara oricarui pericol, cum si daca vor izbuti tarile vecine sa se integreze in UE. Iar a oferi romanilor o ocazie de a comenta ceva de pe margine e un privilegiu si un deliciu incomparabil cu efortul de a lua in piept groaznicele pericole ale unei integrari care, la urma urmelor, oricum o sa se intample: ce-i al nostru e pus deoparte, Europa nu poate fi intreaga fara noi, stim ca UE are nevoie de piata noastra de desfacere si de forta noastra ieftina de munca; de-acuma e treaba UE sa-i integreze pe vecinii nostri atat de bine incat sa ne convinga ca merita sa aderam si noi.
Frica de necunoscutul reprezentat de cei zece noi membri ai UE o incearca si "vechea Europa": ministrul francez de externe isi dadea curaj de unul singur cand spunea duminica, intr-un interviu, ca tendinta de formare a unor blocuri economice se manifesta firesc in toata lumea, de la Mercosur din America Latina si pana la Uniunea Africana (visata de Gaddafi, n.n.). Numai ca, daca e vorba doar de o uniune economica, proximitatea geografica si jocul cu regulile pietei sunt suficiente ca sa epuizeze problema, permitand un calcul destul de corect al succesului unui bloc economic: dintr-un asemenea unghi, UE ar putea considera profitabil sa includa, mergand din aproape in aproape, mai intai Rusia, apoi China si Japonia. Proiectul Uniunii Europene nu se reduce insa la proiectul unui bloc economic: coregrafia sofisticata cu multe steaguri organizata acum la Dublin nu este decat partea a doua a spectacolului inceput in 1990 de cei care au demolat Zidul Berlinului.
Nu mai e entuziasmul de atunci al regasirii fratelui bogat cu cel sarac, dar a ramas demnitatea reintregirii unei familii ai carei membri au dreptul la aceeasi mostenire. Cine accepta acquis-ul comunitar accepta nu numai subventii si programe Phare, ci o anumita mostenire culturala; faptul ca n-au un PIB la fel de mare ca al Frantei nu e un motiv pentru polonezi sa nu fie la fel de vehementi ca francezii in a-si sustine viziunea despre noua Constitutie europeana. Problema e ca atat Vestul, cat si Estul abia incep sa redescopere aceasta mostenire, sau cum s-a transformat ea dupa jumatate de secol, iar frica de necunoscut care insoteste momentul extinderii UE nu-si are originea atat in diferenta de fiscalitate sau de deficit bugetar dintre vechile si noile state membre, cat in diferentele culturale acumulate in ultima jumatate de secol.
Euronews a difuzat, saptamana trecuta, destule documentare confuze, unde dupa o secventa de arhiva din eleganta Riga interbelica urma o scena din zilele noastre, cu o localnica emitand, cu accent rusesc, diverse clisee despre beneficiile unei integrari vazute mai mult ca o legitimare a imitarii Vestului de catre Est. Invers, orice investitor occidental care vine in Est nu-si doreste decat sa gaseasca acolo o societate cat mai asemanatoare cu a sa, admitand diferente eventual doar la capitolul culinar sau al traditiilor folclorice. In asemenea conditii, ideea de toleranta si de dialog nu poate depasi cadrul faimoaselor autobuze multiculturale care circula prin Europa ca sa-i arate neamtului ce exotice sunt dansurile slovace sau letonului ce prajituri se fac in Malta. Este o capcana greu de evitat si in care ai nostri au cazut deja cu incantare copilareasca: graba de a oferi palinca vizitatorilor de la standul Romaniei la Dublin nu denota decat dorinta noastra de a inlocui cliseul copiilor strazii sau al rromilor disciminati cu cel al palincii si, eventual, al manelelor. Dar integrare europeana inseamna cunoasterea celuilalt, care cere timp, nu inlocuirea rapida a unui cliseu rau cu unul agreabil. Avem pe putin trei ani in fata ca sa pricepem asta din ceea ce vor trai vecinii nostri de tranzitie. crenguta.nicolae@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
