In plin apogeu al crizei politice, cu un guvern gata sa cada, business-ul isi vede de treaba. Si inca la ce nivel.
Stirea ca Nokia va face o investitie de 60 mil. euro in Romania la Cluj a limpezit deodata orizontul: am intrat pe harta capitalistilor adevarati, iar politicienii n-au decat sa se certe la infinit.
Stirea a aparut in presa de peste un an, dar abia la confirmarea sa oficiala, facuta luni, a devenit clar ca Romania a devenit una dintre locatiile cheie pentru investitii ale Europei pentru urmatorii 10 ani.
Investitia Nokia presupune in prima faza angajarea a 500 de oameni, dar pe termen lung este posibila crearea a peste 10.000 de locuri de munca, direct si indirect, pe platforma care urmeaza sa se construiasca langa Cluj. Investitia va forta dealtfel o ajustare a pregatirii fortei de munca locale, pentru ca autoritatile au timp sa se pregateasca, dupa cum declara oficialii locali ai Agentiei Judetene de Ocupare.
Toate marile ziare ale lumii si agentiile de presa au anuntat investitia Nokia. Probabil ca nici caderea guvernului Tariceanu nu ar fi avut un asemenea impact international. Oricum, stirea privind ruperea Aliantei, care a tinut copios prima pagina a zilei de ieri in ziarele romanesti, a fost ignorata.
De aici se vede clar care ce diferenta este intre agenda reala, a faptelor care conteaza si agenda vorbelor, a declaratiilor reluate si mestecate pana la epuizare.
Pentru ca doar astfel de investitii, de anvergura, pot imbunatati nivelul
de trai.
Cand un investitor strain cumpara o companie sau face o investitie greenfield, beneficiile aduse nu sunt numai la nivelul locurilor de munca. Sunt bani injectati in economie, pentru ca cine vinde, un teren sau o fabrica, va investi la randul sau in alte afaceri si asa mai departe.
Ungaria a avut parte de astfel de investitii de acum 10 ani, cand General Electric a decis sa se instaleze acolo. Asa a ajuns Ungaria la investitii straine pe cap de locuitor duble fata de Romania, exporturi si, normal, salarii.
Cand o companie de o asemenea dimensiune alege sa se stabileasca
intr-o tara, vor urma nu numai parteneri directi ai sai , ci si alte mari firme care vor avea garantia ca mediul de afaceri este suficient de atractiv.
Dar cum se explica acest paradox? Cum de investitori straini de calibru pluseaza cu zeci de milioane de euro in investitii green-field, in timp ce mediul politic pare mai instabil ca niciodata?
De fapt, mediul politic nu e instabil. Instabilitatea este starea sa normala. Politicienii se pot invinovati unii pe altii la infinit. Cat timp vorbele nu duc la caderea Guvernului, nu e nici o problema. Si nici atunci. Ceea ce e important este ca investitorii sa aiba cu cine sta la masa, sa semneze contractele.
Astfel, este cel putin amuzant ca in ziua in care omul politic Tariceanu a anuntat ca Alianta DA nu mai functioneaza, premierul Tariceanu s-a intalnit cu vicepresedintele Nokia pentru parafarea investitiei de la Cluj, care a fost posibila intr-un judet unde primaria celui mai mare oras este a
PD-ului, iar prefectul este de la PNL.
Bill Gates, Rolling Stones, Nokia. 2007 a inceput bine. Despre ce criza vorbim?
Sorin Pislaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
