Legea Bancii Nationale a iesit sifonata din Senat. Din cauza catorva amendamente adoptate in Comisia Buget Finante Banci.
Amendamente ce au starnit o dezbatere aprinsa. Cu deosebire, cel referitor la bugetul BNR.
Fara indoiala, nu aveam cum sa raman in afara amintitei dezbateri. Interventia mea l-a suparat insa pe dl. senator Stefan Viorel, presedintele comisiei, unul dintre autorii amendamentelor in disputa. Domnia sa a declarat: "Sunt in total dezacord cu pozitia exprimata de purtatorul de cuvant al BNR Adrian Vasilescu si inca mai sper ca afirmatiile sale sa aiba o conotatie personala".
O sa-l dezamagesc pe dl. senator Stefan Viorel, dar in declaratiile facute presei am precizat apasat: "Nu voi exprima opinii personale. Problema in discutie este atat de grava incat punctul meu de vedere n-are nici o importanta. Si nici macar pozitia Bancii Nationale n-o voi exprima. O sa relev doar cateva idei ce sunt pregnant reliefate in practica bancilor centrale europene, in conceptia Uniunii Europene si in legile europene. Si chiar voi merge mai departe, la practica bancara din lumea larga".
Ce am avut in vedere? Intai si intai articolul 41 din Legea Bancii Nationale, in formularea amendata de Senat. Iata textul final: "Bugetul anual de venituri si cheltuieli al Bancii Nationale a Romaniei se aproba in sedinta comuna a celor doua camere ale Parlamentului". Formulare limpede. Fara nici o posibilitate de interpretare. Formulare in dezacord nu cu pozitia mea, nici cu pozitia Bancii Nationale, ci cu pozitia Uniunii Europene.
Cand spunem "Bugetul de venituri si cheltuieli al BNR" spunem, de fapt, un buget din care 92% reprezinta bani pentru politica monetara; 5%, bani pentru sustinerera activitatilor de supraveghere; si numai 3%, bani pentru salarii si cheltuieli de administrare. Iar in politica monetara nu poate exista decat o singura responsabilitate: a Bancii Nationale.
In anii din urma, politica monetara a intrat in linia intai a razboiului cu inflatia, obiectiv prioritar al Bancii Nationale. In conditiile concrete ale Romaniei, tinand cont de experienta acumulata, un obiectiv intermediar al politicii monetare a devenit mentinerea agregatelor monetare ca ancora antiinflationista. Problema esentiala este ca banca centrala sa nu cedeze nici unei presiuni de a umfla fara acoperire economica masa monetara, pentru ca ar provoca si mai multa inflatie. Daca va ceda, nu vom ajunge prea curand nici la dobanzi mici si nici la redresare economica.
Excesul de masa monetara pe care il sterilizeaza acum BNR este insa relativ. Daca economia ar functiona normal, el ar fi absorbit neinflationist. La noi, insa, intre sistemul bancar si economia reala s-a format o crusta de genul celei care apare pe un pamant secetos dupa o ploaie torentiala. Desi in adancuri este nevoie de lichiditate, apa balteste la suprafata datorita acestei cruste. Din acest motiv, la noi, in Romania, banca centrala este novoita sa structureze politica monetara in contextul unui permanent conflict de obiective. Ne-am aflat si ne aflam in continuare intre doua tipuri de constrangeri, unele interne, altele externe. Si calea cea mai buna de a le face fata nu poate fi gasita decat in conditii de piata. Fara nici un amestec din afara BNR.
Acum, incepe sa devina trecut, sa devina istorie dictonul de care multe dintre tarile lumii inca nu se pot desparti: "Dati-mi o economie sanatoasa si va dau o moneda tare". O parte a lumii e inca in istorie, legandu-si moneda de politicile economice. Dar lumea in care traim forteaza sfarsitul istoriei, legand puterea monedei in exclusivitate de calitatea politicii monetare. Un recent document ce a facut multa valva, purtand doua semnaturi de prestigiu, Heritage Foundation si Wall Street Journal, analizeaza 155 de tari si le include intr-un top al libertatilor economice. Este relevanta, pentru cazul in discutie, o definitie pe care am intalnit-o in raportul ce argumenteaza clasificarile. O redau intocmai: "Valoarea monedei unei tari o da politica monetara". Nu incape nici o indoiala ca autorii raportului si ai topului au luat in calcul starile de fapt din acele tari cu economii de piata avansate, stabilizate, unde liberalizarile s-au incheiat de multa vreme. Batalia se da pentru o politica monetara performanta, care sa conduca la stabilizarea preturilor. O politica monetara data exclusiv in raspunderea bancii centrale. Un astfel de tel ne este propriu si noua, acum.
Razboiul cu inflatia, este finantat de Banca Nationala. Din banii ei. De la buget, de la contribuali nu cere nici un leu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
