Cel mai bun exemplu la sfârşit de an 2013 că modul de a face guvernarea în România nu s-a schimbat, cu toată schimbarea politică majoră petrecută în urmă cu doi ani, este ilustrat de felul cum se iau deciziile în şedinţele de guvern, de fapt de felul în care este administrată ţara.
Ce discută guvernul Ponta în una dintre ultimile şedinţe de guvern din 2013, cu mai puţin de 10 zile înainte îcheierea anului calendaristic? Bugetul unei companii de stat pe anul ….2013. Nici nu mai contează că este vorba de o firmă care “livrează” pierderi an de an şi anume SC Sanevit 2003 Arad, companie cu 29 de angajaţi, o cifră de afaceri de 235 de mii de lei, pierderi de 1,5 milioane lei şi 8,6 milioane lei datorii în 2012.
Contează numai nonsensul de a aproba un buget al unei companii pe anul 2013 cu numai şapte zile înainte de încheierea anului 2013. Ca şi cum echipajul unui avion primeşte parametrii de decolare, parcurs şi aterizare cand mai are un un minut până să aterizeze sau de fapt câteva sute de metri de parcurs de pistă. Bine măcar că se aprobă bugetul pe 2013 si nu cel pe 2012 ( şi nu este vorba de executia bugetului sau de rectificare acestuia pe ultima sută de metri a acestui an, ci pur şi simplu bugetul după care această companie ar fi trebuit să-şi desfăşoare activitatea în anul 2013).
Ca Sanevit 2003 sunt încă sute de firme aflate în administarea statului care pur si simplu trag economia în jos şi ale căror pierderi (sau profituri nerealizate) determină guvernul să compenseze veniturile la buget prin noi taxe cum este cea inventată pentru 2014 pe carburantţi.
“ Ştii cum se întâmplă, firmele intră în negocieri cu Finanţele care trenează pentru că cei de acolo trebuie convinşi de anumite cheltuieli care trebuie prevăzute în bugetele acestor companii. Au existat cazuri când erau comenzi pentru diverse intreprinderi de armament care sunt în portofoliul Ministerului Economiei şi a durat două luni până să obţinem aprobaterea de la Ministerul Finanţelor să angajăm câteva zeci de oamenii ca să putem produce”, spune un fost ministru al Economiei.
Procesul decizional este acelaşi de ani de zile la nivelul administaţiei. Orice mişcă în România trebuie să treacă prin Finanţe. Dar ochelarii de contabili de acolo nu văd nici dacă ar vrea businessul care încă s-ar mai putea face.
De aici resultă că numai privatizând aceste companii si dând sectorului privat puterea de a le administra eficient se poate obţine valoare adăugată. Sunt mii de companii aflate în proprietate administraţiei centrale, ale agenţiilor de tot felul sau ale autorităţilor locale ale căror active sunt nefolosite la valoarea reală.
Chiar Ministerul Economiei mai are zeci de firme îndatorate care au terenuri de zeci de hectare în proprietate în Bucureşti, dar nimeni nu vrea să le identifice la adevarata valoare şi să le vândă odată astfel încât statul să nu mai ajungă în situaţia hilară de a aproba bugete de companii cu trei zile înainte de sfârşitul anului.
Acest proiect de buget, aflat printre peste 50 de acte normative aflate pe masa guv ernului în ultima şedinţă înainte de Crăciun, este în sine încă o dovadă despre perpetuarea unui mod netransparent de guvernare care se perpetuează de la o guvernare la alta. Nimeni nu răspunde de ce guvernul nu face trimiteri pe site atunci când anunţă proiectele de acte normative discutate în şedinţă de guvern la textele acestor proiecte de acte normative. Aceste texte ar trebui să se afle , conform legii transparenţei decizionale pe siteurile ministerelor iniţiatoare sau al guvernului. Ni se spune, dupa 24 de ani de la Revoluţie că avem o ţară democratică că guvernul răspunde în faţa Parlamentului, care la rândul; său răspunde în faţa alegatorilor. Dar cum răspunde când alegătorii nu ştiu ce conţin proiectele de acte normative care sunt adoptate în şedinţele de guvern ci doar sunt informaţi în Monitorul Oficial de hotarârea de guvern numărul x. abia după publicarea acesteia?
Cum să reacţionezi, ca persoană, instituţie sau companie afectată de o an anumită schimbare a legislaţiei, înainte de schimbarea respectivă dacă nu afli despre aceasta decât ulterior adoptării sale?
Şi probabil că Monitorul Oficial este un "duşman" pşentru aceşti oameni care guvernează de parcă ar fi stăpâni peste ţară şi nu "civil servants", adică funcţionari plătiţi de noi pentru a ne administra bunurile comune.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
