Economia lumii are nevoie acum de fortifiante. Pentru creşterea imunităţii. Ar fi de ajutor o suită de idei geniale? Nu neapărat. Ar fi de ajuns să nu fie făcute greşeli. Mai cu seamă, să nu fie făcute greşeli mari.
Aşa a fost mereu. Rareori, în istorie, succesul economic a apărut după ce au fost puse în mişcare idei răsunătoare. Excepţiile, atunci când au existat, îndeosebi sub forma unor inovaţii epocale, au revoluţionat economia la scară mondială. În rest, la nivelul unor ţări, mari sau mici, lucrurile s-au petrecut şi se petrec cu totul altfel. Evitarea greşelilor a adus bunăstare; înglodarea în greşeli a provocat depresiuni economice.
Aşadar, reglementare excesivă sau dereglementare? Nu-i deloc simplu de găsit soluţia bună. Iar a greşi poate fi dramatic. A plusa pe reglementare excesivă înseamnă a nu mai miza prea mult pe sfera eticului, pe sfera largă a moralei şi a duce lucrurile exclusiv în sfera mai restrânsă a dreptului. Dar a opta pentru dereglementare înseamnă a rămâne legaţi mai ales de morală, în sensul că piaţa financiară internaţională va fi şi de aici înainte dereglementată în multe privinţe. Iar acolo unde normele juridice nu mai intervin, trebuie să intervină legile morale, atât cât se pot oamenii folosi de aceste legi. Şi atât cât morala mai este azi o realitate de care pieţele ţin cont.
Sau o altă dilemă: creştere economică ori austeritate? Două răni care sângerează în întreaga lume. Pentru că, în actualele împrejurări, creşterea economică (plus) e încă în pericol de a se transforma în recesiune. Iar austeritatea, impusă de nevoia de a readuce bugetele în stare de echilibru, vine cu tăieri de salarii şi de pensii, cu reduceri de cheltuieli, cu sărăcie. Ambele sunt răni dureroase. Ambele sunt obsesii cu largă răspândire. Mai departe, obsesiile provoacă emoţii, iar emoţiile, de cele mai multe ori, deformează percepţia şi conduc la subiectivism. Rostogolindu-se continuu, cercul vicios transformă efectele în cauze şi cauzele în efecte. Adevărul este că recesiunile şi austeritatea sunt strâns legate.
Toate aceste cercuri vicioase provoacă şocuri în toată lumea. Dar aceste şocuri sunt mai puternice în Europa, fiind de mai mare intensitate şi de mai lungă durată decât în alte zone. Iar Europa încearcă să le stăvilească apelând la scheme de reglementare, Tabloul de Bord fiind printre cele mai dure. Adevărul este că "schemele europene" au nenumărate constante şi prea puţine variabile. Mulţi politicieni şi analişti, cu deosebire din ţările "flancului sudic", Grecia fiind cap de listă, reproşează că modelele despre care se discută acum intens, pe toate lungimile de undă ale planetei, sunt excesiv de "tehnice". Multe sunt orientate unidirecţional către problematici economice. De aici critica des auzită că oamenii nu trăiesc doar în cadrul lor material. Numai că fără rezolvarea problemelor economice, multe dintre ele spinoase, nu ne vom putea bucura pe deplin nici de celelalte valori.
Europa va avea o şansă de prosperitate numai dacă va adera pe deplin la "schemele" impuse de forurile Uniunii Europene. Acceptând un exces de ordine. Fapt normal într-o lume în mişcare. Pentru că unde-i mişcare, e nevoie şi de ordine. Până şi în văzduh. Avioanele nu zboară alandala, ci li se trasează culoare după reguli stricte. Continuu cer culoare de zbor. Trenurile au şi ele culoare de circulaţie: liniile ferate. Automobilele nu aleargă la întâmplare, peste câmp, ci pe reţele de drumuri, de la cele obişnuite până la autostrăzi moderne. Iar pe astfel de drumuri circulaţia nu se desfăşoară la voia întâmplării, ci este amănunţit reglementată. Nici detaliile cele mai mici nu sunt scăpate din vedere.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
