Întrebarea din titlu are o importanţă cardinală. Deşi, în condiţiile globalizării, ar putea să pară fără sens. Fiindcă, înainte de criză, se vânturau idei potrivit cărora o ţară s-ar putea dezvolta organizând servicii şi activităţi financiare, făcând bani şi importând produse industriale şi agricole. O astfel de cale începuse chiar să fie bătătorită. A venit însă criza şi a răsturnat planurile. În ciuda noului rol jucat de pieţele financiare, lumea s-a convins că dezvoltarea durabilă nu poate fi ruptă de producţia de bunuri fizice performante. Cât priveşte România, ar fi absurd să visăm că vom putea reduce decalajele faţă de ţările dezvoltate fără să dăm atenţie industriei şi agriculturii.
Dar mai este România o ţară industrializată? Un răspuns corect la această întrebare îl putem obţine suprapunând două comparaţii: cu trecutul nostru şi cu realităţile din ţările dezvoltate ale acestui timp. De altfel, de la astfel de comparaţii am şi pornit analiza. Începând cu trecutul ţării noastre.
După criza din 1720, plecată din Franţa şi ajunsă în America, lumea ajunsese la o concluzie asemănătoare cu cea desprinsă din actuala criză: şi anume, că e periculos să faci bani care să nu se bazeze pe produse performante. Şi astfel a crescut preocuparea pentru industrie. Mai întâi în Anglia. Dar şi în alte ţări. Nu însă şi în Ţările Române. Vreme de aproape 130 de ani, de la 1720 până la evenimentele de la 1848, Ţările Române căzuseră într-o somnolenţă ce nu prevestea nimic bun. Lucrurile, aici, se desfăşurau la întâmplare, după cum băteau vânturile pornite din Imperiul Otoman, din Rusia, din Austria. Schimbarea radicală s-a produs târziu, în focul evenimentelor de la 1848, fiind determinată de un suflu proaspăt adus mai cu seamă de cărturarii români pregătiţi în Apus; ei au forţat o ieşire spectaculoasă din zona de la răscruce de vânturi. O lumină puternică, chiar dacă iniţial abia conturată, a produs modificări calitative în starea socială, politică, economică şi morală din Ţările Române.
Fără îndoială, împrejurările istorice şi-au urmat cursul, stârnite cu deosebire de interesele marilor puteri, dar românii au început să nu li se mai supună orbeşte; mai mult, au învăţat să tragă foloase în propriul lor interes, înfăptuind Unirea de la 1859, punând bazele sistemului bănesc al leului în 1867, organizând infrastructura pe care au clădit dezvoltarea economică, întărind statul, armata şi cucerindu-şi independenţa în 1877. În veacul al XIX-lea, cu deosebire în a doua lui jumătate, a fost într-adevăr posibil să prindă viaţă un ambiţios program de restructurare a societăţii româneşti.
A existat de fapt, atunci, un program înţelept de modernizare a structurilor economice, ideea formării unei industrii naţionale devenind vârf de lance.
Merită să analizăm în profunzime cum s-a născut gândul de a înălţa, pe pământ românesc, într-o societate abia scăpată de durerile feudalismului, o industrie care să-i asigure ţării dezvoltarea. Cum a prins el viaţă şi cine a finanţat proiectele. Şi, mai cu seamă, cine şi cum le-a înfăptuit. Sunt teme incitante. Mai întâi s-au ridicat oraşele. Ele, cele dintâi, au adoptat stilul de viaţă al lumii capitaliste, în care intrase România. Iar această lume ştia deja, în secolul XIX, să facă bani. Fiindcă una dintre dramele economiei româneşti era tocmai puţinătatea capitalului. A capitalului fix: stabilimente industriale, instalaţii, maşini-unelte, încă rare în acel timp. Şi a lichidităţilor: capitalul circulant.
A fost nevoie de eforturi uriaşe pentru a putea fi pusă în mişcare spirala expansiunii industriale. Şi, mai cu seamă, a fost nevoie de un gând unificator: tot ce se făcea să fie făcut bine! N-a fost deloc uşor. Şi nu toate au mers ca pe roate. Făurirea noii industrii s-a poticnit adeseori. Dar lucrurile au mers mai departe. Semnificativ fiind mai cu seamă faptul că în zorii capitalismului românesc, după Unirea din 1859, cu deosebire după reformele din 1864, în prim-plan au început să treacă şi la noi investitorii. Şi, desigur, investiţiile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
