Despre Guvernul Boc, dincolo de laude şi de critici, s-a spus că a fost un guvern de sacrificiu. Sunt convins că aşa a şi fost. Despre Guvernul Ungureanu, înainte de laude ori de critici, care încă nu curg fiindcă oricum actualul executiv dispune de un timp de graţie, se spune că va fi un guvern de sacrificiu. Şi probabil că aşa va fi. Numai că nu asta este problema. La urma-urmei, aşa sunt vremurile. Problema e însă alta: că generaţiile care trăiesc azi în România - în jur de trei oricum am socoti, din 25 în 25 sau din 30 în 30 de ani - sunt de sacrificiu. Şi nu doar pentru că aşa sunt vremurile, nu doar pentru că în anii din urmă au fost acumulate nenumărate greşeli ale guvernelor, corpului legislativ, administraţiilor locale, companiilor din economie, societăţii civile, ci şi pentru că aşa a fost istoria. Atât înainte de 1866, timp de mai multe sute de ani, cât şi în cei 146 de ani câţi au trecut din 1866 până astăzi. Căci dacă în prezent, în Uniunea Europeană, România este cea mai săracă ţară după Bulgaria, ocupând locul 26 din 27 de ţări, potrivit unui top publicat de Eurostat, este imposibil să conchizi că într-un astfel de bilanţ s-ar aduna numai erorile făcute timp de câţiva ani. Aici sunt adunate activele şi pasivele unei întregi istorii. Iar cele mai mari erori au fost contabilizate în politica de industrializare a ţării.
Un lucru e cert: după ce vom încheia socotelile cu criza actuală, intrarea în normalitate o vom face păşind cu dreptul numai dacă societatea românească va trece la punerea în practică a unei noi strategii de industrializare. Cum să fie această strategie? În primul rând, să nu repete erorile făcute până acum. Iar dacă vrem să mergem înainte fără să repetăm vechile greşeli, este nevoie să privim înapoi şi să desprindem învăţăminte din trecut.
Sunt foarte multe aceste învăţăminte. Nu intenţionez să le trec în revistă pe toate. Mă voi opri la câteva dintre marile lecţii. În toamna lui 1940, cu puţin timp înainte de a fi fost asasinat de legionari, marele economist român Virgil Madgearu a intrat în sala de curs (era profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale) aducând două planşe mari, pe care le-a lipit pe tablă. I-a invitat pe studenţi să le privească cu atenţie. Era o compoziţie grafică exprimând raportul între exporturile şi importurile de produse industriale în România acelui an.
Ce voia să arate marele profesor? Pe fiecare planşă era conturată harta ţării. Cea dintâi planşă înfăţişa un tren care intra în ţară. Locomotiva trăgea un singur vagon, iar cifrele indicau valoarea importurilor. A doua planşă înfăţişa un tren care ieşea din ţară. Locomotiva trăgea un tren lung de 20 de vagoane, iar cifrele indicau valoarea exporturilor. Cele două sume erau relativ apropiate. Planşele, împreună, sugerau o dramă a economiei româneşti. Concluzia era că pentru fiecare vagon cu importuri de produse sofisticate, de ultimă oră, ale unor industrii avansate, pe care România nu le fabrica, erau trimise în afara ţării 20 de vagoane cu produse brute: buşteni, grâne sau făină, alte cereale, animale sau piei de animale şi multe altele.
Madgearu le-a spus studenţilor: "Visul întregii mele vieţi profesionale a fost industrializarea ţării. Până aici am ajuns. Ca să cumpărăm un vagon cu produse de înaltă tehnicitate, desigur foarte scumpe, trebuie să plătim cu 20 de vagoane de produse de ale noastre de joasă tehnicitate, desigur foarte ieftine. Asta înseamnă că producţia unui număr restrâns de lucrători, de mare productivitate, se schimbă pe producţia unui foarte mare număr de lucrători, dar de mică productivitate, producţie desfăşurată într-un mare număr de sectoare de activitate".
Era marea problemă a României. Într-o industrie în care marile mize nu erau productivitatea, competitivitatea şi eficienţa, supraefortul de a produce mai mult a cerut mai multe importuri, mai mulţi bani, un consum mai mare de capital fix. Plus înmulţirea obişnuitelor pierderi datorate modului învechit în care era organizată munca în întreprinderile industriale. Toate aceste boli, ale căror focare se aflau în economia reală, au ridicat enorm preţul creşterii economice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
