După criză va veni o nouă tranziţie. Un timp de trecere de la un ciclu economic la altul. Ar putea fi 2012 baza de plecare către un nou ciclu? Nu cred. Probabil că, mai degrabă, va fi 2013.
După ce, înainte de criză, timp de mulţi ani, am epuizat o bună parte din resurse într-o încercare disperată de a trăi mai presus de puterile noastre, ne-am trezit în 2009 că preţul consumului fără reforme devenise extrem de greu de plătit. Trăseserăm cât am putut de mult de contul extern. Deficitele extrem de mari, între 11 şi 13 la sută din anii 2007 şi 2008, deşi un nivel cât de cât acceptabil nu poate să depăşească 6 la sută, au făcut ca sporul consumului să devanseze oferta internă de bunuri şi de servicii. De aici, cu deosebire, a venit cerinţa austerităţii. Începutul l-a făcut ajustarea drastică a contului extern.
Recent, Banca Naţională a dat publicităţii comunicatul privind contul curent al balanţei de plăţi externe în 2011. Creşterea faţă de 2010, când deficitul scăzuse până la 4,1 la sută din PIB, a fost minimă: 3 la sută. Precizez: 3 la sută şi nu 3 puncte procentuale. Nivel optim, deci.
Unde s-a rupt însă echilibrul? Acolo unde ne doare mai tare: la capitolul investiţii străine. Deficitul din 2011, situat la un nivel mai mult decât rezonabil, e acoperit numai până la 22 la sută de investiţiile străine directe. Restrângerea acestor investiţii e dramatică: de la 9,5 miliarde de euro în 2008 la 2,2 miliarde în 2010 şi la numai 1,9 miliarde în 2011. Ce reprezintă aceste sume? An de an, se adună participările la capital, profitul reinvestit şi creditele nete cu semnul plus, după care se scad dezinvestirea, pierderile din bilanţ, dividendele şi creditul net cu semnul minus. Grav e că totalurile descresc în loc să crească. Iată aşadar problema: cum să determinăm reîntoarcerea investitorilor?
Rezolvarea problemei nu-i deloc uşoară. Va fi nevoie, în 2012 şi în anii viitori, de un mai mare aflux de capital. Condiţiile sunt însă multe şi grele. Dacă vrem, în 2012, să vină mai mulţi investitori va trebui să fie activate cu prioritate trei motoare: disciplina financiară, disciplina salarială şi restructurarea economică. Activarea lor e misiunea cea mai dificilă a guvernului Ungureanu. Pentru că va fi extrem de complicat să fie definitivată ajustarea bugetară, să fie închise canalele de risipă, să fie ridicate stăvilare în calea indolenţei şi, în acelaşi timp, să fie revigorat mediul de afaceri pe baze competitive şi cu ajutorul unor legi înţelepte. Guvernul, singur, fără sprijinul Parlamentului, al patronatelor şi sindicatelor, al întregii societăţi, nu va reuşi să atingă aceste ţinte.
Aşa că nu există alegere. Ţara nu mai poate să cheltuiască decât exclusiv la nivelul veniturilor ce vor fi efectiv adunate din resurse interne şi din finanţări externe restrânse. O astfel de schimbare de judecată nu mai poate întârzia. Înainte de orice, ieşirea din criza economică presupune ca societatea să facă faţă atât unor noi exigenţe calitative în economie, cât şi unor noi constrângeri la nivelul contului curent.
Nevoile? Sunt şi ele nenumărate şi urgente. Atât ale populaţiei, cât şi ale economiei. Numai că în 2012 lucrurile nu pot fi judecate cu obsesia acestor nevoi şi a cheltuielilor pe care le-ar antrena satisfacerea lor. Pentru că s-ar ajunge repede fie la deficit bugetar peste limitele admise, fie la deficit de cont curent mai mare. Sau la amândouă dintr-o dată, ca în 2008. Dar n-am face altceva decât să cumpărăm iluzii.
Ar fi o eroare ca în anul electoral 2012 să fie deschise tot atâtea fronturi câte nevoi sunt. N-ar rezulta altceva decât risipă de bani, de timp şi de eforturi. Pentru zero rezultate. Nu asta este, deci, soluţia. Societatea românească, în 2012, va fi oricum prea mult împovărată. Aşa că n-are încotro: trebuie să-şi aleagă priorităţile, să pună în prim-plan obiectivele care nu mai pot aştepta. Iar ieşirea din criza economică va pretinde schimbări radicale, care să deseneze tabloul viitorului ciclu economic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
