Problema securitatii energetice se considera foarte importanta in agenda politica a UE. Si este corect. Ultima criza legata de tranzitul gazelor din Ucraina a reprezentat pentru multi o dezamagire, caci dependenta excesiva de o singura tara a carei cota constituie 80% din intregul tranzit al gazelor catre clientii europeni nu este nici utila, nici dorita. Atat UE, cat si Rusia sunt cointeresate in siguranta furnizarilor. Liderii UE sunt unanimi in privinta faptului ca ambele parti trebuie sa munceasca din greu pentru ca sa diversifice rutele de alimentare cu energie in scopul diminuarii riscurilor de intrerupere a alimentarii, indiferent de faptul daca acestea sunt cauzate sau nu de tarile de tranzit, calamitatile naturale, accidente sau terorism. Noi, cei de la Gazprom, acceptam completamente aceasta strategie. Deci, ce urmeaza a fi facut pentru a trece de la discursuri la actiune? Construirea noilor conducte de livrare de-a lungul rutelor noi nu numai ca va reduce riscurile de tranzit pentru Europa, ci va spori si capacitatea Gazprom-ului de a modifica rutele de alimentare cu gaze a clientilor nostri si de a evita pierderile masive fiscale si de imagine, daca in viitor vor aparea probleme de tranzit.
In acelasi timp, diversificarea rutelor de livrare este dorita nu numai in scopul sporirii securitatii energetice, ci este necesara si pentru satisfacerea cererii in crestere a Europei de gaze naturale. Catre anul 2020, Europa va avea nevoie suplimentar de 70-100 de miliarde mc de gaze naturale livrate prin conducte pe an. Dat fiind faptul ca UE deja simte o insuficienta a capacitatilor de tranzit de gaze in perioadele de varf, Europa va avea nevoie de un sir de conducte de livrare noi pentru a transporta aceste volume semnificative de gaze. Pe langa retelele de livrare existente - dintre care unele se vor supune unei modernizari serioase - Europa va avea nevoie cel putin de conducta prin Marea Baltica spre nord (Nord Stream), de conducta prin Marea Neagra spre sud (South Stream) si alte proiecte infrastructurale. Iata de ce este lipsita de continut intreaga discutie despre proiectele South Stream si Nabucco ca fiind concurentiale si disjuncte. Europa are nevoie de ambele si nici chiar acele doua rute aditionale nu vor fi suficiente pentru satisfacerea cererii in crestere de gaze a Europei. In anul 2008, Gazprom a avut cateva discutii preliminare cu reprezentantii celor doua companii romane, Romgaz si Transgaz, pentru a discuta potentialul dezvoltarii ulterioare a infrastructurii romane de tranzit a gazelor prin participarea in proiectul South Stream. Aceste negocieri constructive s-au sprijinit pe o atmosfera de stima reciproca si incredere, avand in vedere ca in Romania gazele rusesti se livreaza din anul 1979. Pe parcursul acestor 30 de ani Gazprom a livrat in siguranta 20 - 25% din consumul total de energie al Romaniei. Conform contractelor de livrare pe termen lung in actiune pana in 2030, numai in 2008 Gazprom a livrat Romaniei 3,6 miliarde mc de gaze naturale. Bazandu-ne pe aceasta colaborare reciproc avantajoasa demonstrata in practica, noi, cei de la Gazprom, suntem de parere ca South Stream reprezinta o oportunitate perfecta pentru a ne aprofunda in continuare relatiile energetice.
South Stream este programat pentru functionare incepand din 2015 si pentru livrarea a 31 de miliarde mc de gaze naturale clientilor din Europa Centrala si de Sud-Est. Conducta va servi atat la satisfacerea cererii locale de gaze a tarilor gazde, cat va spori si siguranta totala a furnizarilor de gaze in aceasta regiune prospera din punct de vedere economic. Fiind modelate ca un proiect cu adevarat european, toate partile terestre ale South Stream se vor construi si opera in cooperare cu companiile energetice locale, in timp ce partea subacvatica prin Marea Neagra se va realiza de Gazprom si grupul ENI din Italia. Intrucat guvernele recurg la proiectele de infrastructura pentru a se opune crizei economice curente, South Stream va reprezenta un proiect investitional major in toate tarile participante si totodata va impulsiona crearea locurilor de munca si cresterea veniturilor locale pentru Romania, precum si venituri viitoare din taxele percepute la tranzitul de gaze.
Mai mult decat atat, datorita pozitiei sale geografice, participarea Romaniei in South Stream va transforma tara intr-un centru energetic important si o tara de tranzit, cu responsabilitati vaste pentru securitatea energetica a tarilor europene invecinate. Intrucat economia mondiala este obligata sa se redreseze dupa criza financiara curenta si sa revina la un model de cerere de energie mereu crescatoare, accesul suficient, fiabil si convenabil la resurse energetice va deveni un factor decisiv pentru prosperitatea si bunastarea unei economii nationale. Asigurand o legatura directa cu rezervele abundente de gaze naturale rusesti, South Stream ar reprezenta o asemenea funie de salvare pentru Romania si economia intregii regiuni.
Gazprom este gata sa investeasca in securitatea energetica a Europei si sa lucreze cu clientii nostri europeni pentru a crea o relatie energetica stabila. Insa la fel sunt necesare angajamentele ferme ale clientilor nostri inainte ca noi sa putem purcede la investitiile intr-un asemenea domeniu. Protectia livrarii si protectia cererii sunt doua parti ale aceleiasi monede. Daca liderii UE sunt seriosi in privinta securitatii energetice ar fi logic deci sa trimita un semnal clar ca UE sustine toate proiectele privind conductele de alimentare care sunt destinate satisfacerii necesitatilor energetice ale Europei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
