Bursele mondiale au fost in picaj iarasi la sfarsitul saptamaniitrecute. Pietele financiare nu gasesc inca nimic de care sa sesprijine, in pofida unui nou presedinte in Statele Unite, a nouluisau plan, in pofida angajamentelor Chinei de a cheltui dublu pentrurelansare economica, in pofida reducerii drastice a dobanzilor lacredite de catre Banca Centrala Europeana si de catre BancaAngliei.
Mai mult, desi bancile centrale au injectat sute de miliarde euroin sistemele bancare incepand din iulie 2007, cateodata in dozesoc, peste tot se vorbeste in continuare de criza delichiditate.
Inclusiv in Romania, unde, precizeaza unele banci, ar fi criza delichiditate la nivel de piata (oficialii BNR afirma contrariul), nusi la nivelul lor, individual.
Din pacate, de aproape doi ani de cand cuvantul "subprime" ainceput sa infricoseze lumea financiara, nicio schimbare majora nus-a produs la nivelul reglementarilor bancare, contabile, de auditsau a celor de concurenta. Dimpotriva. Despre ajutorul de stat datunor banci din Europa de Vest nu s-a pus nicio clipa problema ca arputea fi impotriva regulilor de concurenta.
Desi publicatiile economice de top din Europa de Vest si StateleUnite au pus criza subprime pe seama abuzurilor - ale bancilor, alebrokerilor de credite, ale clientilor - faptul ca nimeni nu a fostcondamnat pentru ca ar fi incalcat legea pana acum creeaza o mareincertitudine: cine este vinovat, cine a provocat aceste daune?Cine este responsabil?
Primele semnale ca ar putea fi vorba de o schimbare in inimasistemului, la nivelul reglementarilor si al impartirilor care par"naturale" dupa ani de liberalizare financiara, au aparut abiasaptamana trecuta.
Paul Volcker, fost presedinte al Rezervelor Federale - BancaCentrala a SUA, a evocat posibilitatea ca bancile comerciale, cuactivitate de economisire si de creditare, sa fie separate debancile de investitii. Cu alte cuvinte, bancile comerciale sa seocupe doar de credite si depozite pentru companii si persoanefizice, nu si de investitii pe burse.
O banca are acum trei activitati principale. Prima activitate sicea mai consistenta - luarea de depozite si darea de credite, atatcatre companii si persoane fizice, cat si catre alte banci. A doua- vanzarea si cumpararea de valuta - catre clienti si catre altebanci, iar a treia cumpararea si vanzarea de titluri de valoare -actiuni, obligatiuni sau produse derivate.
In Romania, fiecare din aceste operatiuni poate fi facuta deentitati juridice distincte, dar la o anvergura mult mai redusa:cooperativa de credit sau institutiile financiare non-bancare, carepot da credite dar nu fac tranzactii valutare sau cu actiuni,casele de schimb valutar, care cumpara/vand valuta, dar nu pot dacredite si nici nu pot cumpara/vinde actiuni si companiile debrokeraj de pe bursa care cumpara/vand actiuni, dar nu pot dacredite si nici cumpara valuta.
O banca reuneste insa toate aceste activitati, iar in expunerea sape un risc (adica printr-un contract de credit, prin achizitia unortitluri de valoare sau a unor valute) se sprijina pe toataactivitatea sa.
Mai mult, grupuri financiare gigant ca ING sau AIG au si companiide asigurari, care la randul lor atrag sau plaseaza fonduri.
Problema este ca asumarea unor riscuri foarte mari intr-o divizie,care se poate solda cu pierderi imense in cazul aparitiei unordistorsiuni teribile cum sunt cele de acum, scufunda intreagacompanie, care este expusa integral. Cu alte cuvinte, traderul dela Societe Generale care i-a provocat bancii o pierdere de 5 mld.euro anul trecut nu ar fi putut sa o faca daca in spate banca nu arfi avut zeci de miliarde de euro depozite atrase de lapopulatie.
De asemenea, dificultatile de la AIG ar fi fost provocate, conformrelatarilor presei internationale, de divizia de investitii, si nude activitatea propriu-zisa de asigurare. La fel, ING a ajuns lamana statului olandez din cauza investitiilor Alt-A, o serie detitluri americane impachetate ca sigure, cu un randament atragator,dar care s-au prabusit din cauza crizei subprime.
Coeficientii de lichiditate si solvabilitate fiind calculatiglobal, jucatorii pariaza pe pietele valutare si de actiuni cat lepermit toate resursele bancii, deci si cele obtinute in schimbulunor randamente modice, dar care cauta siguranta depunerii. Lasfarsitul zilei banca/grupul financiar trebuie sa se incadreze inanumiti parametri, in care depozitele atrase de la asa-numitiiclienti pasivi, care vor mai multa siguranta decat randament, joacarolul cheie.
Astfel, depozitele mici, dar multe ale unor companii sau persoanefizice sunt puse in pericol de traderii care le utilizeaza caparghie, ca leverage pentru a obtine profituri pe pietele valutaresi de actiuni care de multe ori se datoreaza mai mult iutelii demana decat analizei fundamentale.
Cu cat leverage-ul este mai mare, cu atat potentialul castig saupierderea este mai mare, iar leverage-ul este dat, de fapt, devestitul OPM - "other people's money".
De aici intrebarea: este corect ca depozitele celor care nu vordecat o siguranta a banilor si un randament minim sa fie puse inpericol de asumarea unor riscuri atat de mari incat, iata, estenevoie de interventia statului pentru salvarea sistemelorfinanciare?
Propunerea lui Paul Volcker, acum consilier al presedintelui BarackObama, de a reveni la impartirea in banci comerciale - banci deinvestitii ar putea fi prima dintr-o serie de schimbari drastice inlegislatia bancara.
Din lipsa de curaj sau din dorinta de a nu iesi din rand, nimeni nua propus ceva asemanator pana acum. Puterea este (inca) la cei careau banii, chiar daca au fost nevoiti sa apeleze la puterea politicacand erau in pericol sa cada.
Interesant este ca aceasta prima schimbare a fost propusa de opersoana de 82 de ani. Semn ca tot cei care au trecut printr-unrazboi au cele mai mari rezerve de bun-simt.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
