Restructurarea necesară a statului român începută de acestguvern poate fi subminată de lipsa de credibilitate - atât tehnic,cât şi la nivel de comportament politic.
Când nici nu se ştie exact numărul de bugetari pentru că nu apareîn niciun document oficial emis periodic de vreo instituţie astatului şi totuşi acesta este principalul indicator privindrestructurarea, ce credibilitate are acest proces? Din punct devedere tehnic, ştiu cei care trebuie să taie cum şi de unde sătaie, au datele pentru a administra eficient gigantica organizaţienumită statul român?
Sau când, spre exemplu, în faţa unei probleme dramatice ca vânzareade etnobotanice guvernul a fost atât de "eficient" încât abia dupăun an şi-a dat seama că legea de interzicere pe care a dat-o poatefi ocolită? Aici poate fi uşor adusă în discuţie bănuiala căafacerea magazinelor de vise este sprijinită direct de sus, devreme ce toată agitaţia nu a dus decât la crearea unei legislaţiipermisive în realitate. Dar aceasta ar fi o catastrofă. Ar fi unscenariu de coşmar ca tot ce scrie în presă în fiecare zi să nuconteze absolut deloc, iar cei de la putere să rânjească laadăpostul unor zeci de milioane de euro obţinuţi de pe urmapoziţiilor lor şi totul să nu fie decât o mimare a administraţiei,a investiţiilor, a dorinţei de reformă sau de protecţie apopulaţiei. Ar fi catastrofal ca o astfel de bănuială - că cinevape undeva mai mult sprijină decât interzice spre exemplu apariţiade etnobotanice, că cineva mai mult risipeşte decât economiseştebanul public, deşi susţine altceva - să se adeverească la un momentdat.
Pentru că sistemul pare construit de aşa natură - un ministrucâştigă pe hârtie de zece ori mai puţin decât un şef de companie,deşi responsabilităţile sunt la fel de mari - încât sunt mari semnede întrebare de ce se bate toată lumea să devină ministru sauprim-ministru măcar şi pentru câteva zile, dacă nu să obţină osecuritate financiară pe căi oculte.
Din acest punct de vedere, funcţionarii, medicii, poliţiştii,profesorii, managerii, ziariştii care trăiesc din salariu şi nu dintunuri sunt greu de scuzat dacă nu atacă cu toate armele aceştiimpostori ai sistemului democratic. Trebuie scoşi din dispozitiv cuorice preţ, pentru că altfel devin chiar ei dispozitivul. Îlînghit.
Cine crede că închide ochii şi supravieţuieşte se înşală. Toatălumea pierde. Mai ales responsabilitatea cuvântului scris. Euriaşă, pentru că singura armă în faţa puterii de orice natură estecuvântul. Paradoxul este că este nevoie de oameni care să punăproblemele în sens normativ, care să susţină idei de genul celor demai sus, care să ofere credibilitate sistemului.
Economia de piaţă are nevoie de circulaţia liberă a ideilor, sehrăneşte din ea. Sursa de progres a stat şi stă chiar în libertateade circulaţie a ideilor, bazată pe cuvântul tipărit, care aprecedat libertatea de circulaţie a serviciilor, a mărfurilor, acapitalului şi a oamenilor.
Nu întâmplător România trebuie acum să răspundă parteneriloreuropeni cum îşi organizează sectorul achiziţiilor publice, cumrăspunde de fapt necesităţii libertăţii de circulaţie a mărfurilorşi serviciilor. Cuvinte, bani, marfă, oameni -doar piaţa liberă lepoate organiza ca să aducă dezvoltare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
