In ultimul an si jumatate, simpatizantii liberalilor au privit cu mult regret cum PNL, odata ajuns in cea mai buna situatie a sa din ultimii 60 de ani, a ratat oportunitate dupa oportunitate si, in loc sa creasca si sa ajunga pivotul polului de centru-dreapta din Romania, s-a blocat si se indreapta acum tot mai vertiginos spre o criza care pare inevitabila. Criza nu este provocata din afara partidului, ci de o grava deficienta interna de leadership. Atat timp cat problema este cautata in afara partidului sau pusa pe seama celor care trag semnale de alarma, sansa identificarii unei solutii este nula.
Sursele acestei crize sunt interne: lipsa de viziune strategica, incapacitatea de a administra si de a duce la bun sfarsit proiecte politice, incompetenta manageriala, amatorismul si diletantismul si, nu in ultimul rand, subordonarea unor decizii politice fata de un grup de interese cu scopuri divergente in raport cu cele ale organizatiei.
Iata de ce liberalii trebuie sa gandeasca si sa construiasca metodic strategia de avarie. Trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca este foarte probabil ca PNL sa treaca printr-un soc mai devreme decat ne-am inchipuit. Pentru a impiedica disolutia organizatiei este nevoie de o mobilizare exemplara a resurselor partidului. Actualii lideri ai PNL trebuie sa inteleaga gravitatea situatiei in care au impins partidul, sa recunoasca erorile, sa dovedeasca maturitate politica si sa renunte la atitudinea primitiva de a considera ca orice dezbatere, sugestie sau critica este o amenintare la adresa partidului. PNL se poate salva doar prin deschidere si dialog, prin unitate in diversitate, iar nu printr-o "unitate de monolit".
Trei masuri sunt obligatorii pentru rezolvarea crizei si pentru a evita intrarea organizatiei intr-o miscare browniana, cu efecte dezastruoase. Mai intai, este necesara inlaturarea actualei confuzii doctrinare. Partidul trebuie sa isi clarifice o data pentru totdeauna doctrina: ce fel de liberalism practica PNL. De dreapta sau de stanga? De aici trebuie sa inceapa redresarea organizatiei. Liberalii nu mint electoratul, ci pe ei insisi cand se angajeaza la nesfarsit in jocuri de cuvinte si in povesti despre traditia PNL si familia Bratianu. In Europa sunt partide de dreapta si sunt partide de stanga. Care este locul PNL? Nu putem fi in Europa de stanga si acasa, de dreapta. Dupa ce opt ani a luptat acerb pentru rolul de lider al dreptei romanesti, PNL a ratat sistematic in ultimii doi ani sansa de a deveni pilonul politicii de dreapta in tara noastra. Liberalii nu mai pot intretine mitul acestei struto-camile ideologice la nesfarsit. Sunt unii care doresc ca PNL sa fie un partid cu identitate confuza, cu rol de eterna umplutura electorala. Dar aceasta ambiguitate are consecinte negative asupra functionarii partidului. Este ca si cum o corporatie si-ar mentine ambiguitatea misiunii organizationale in ideea ca aceasta i-ar servi in scopuri strategice. Clarificarea doctrinara este un prim pas decisiv pentru rezolvarea crizei interne, pentru ca ar da un fundament strategiei si viziunii organizationale. Liberalii care vor sa fie de stanga au sansa sa isi asume aceasta pozitie public. Nu mai putin, Romania are nevoie de un sistem politic bipolar si am convingerea ca liberalii, in cea mai mare parte, doresc ca PNL sa fie un vector important al polului de centru-dreapta. In al doilea rand, este necesara reforma organizationala a partidului. Pentru a putea deveni un vehicul viabil al unei strategii si al unei doctrine clar asumate, PNL trebuie sa devina o organizatie functionala. Or, aici este marea problema. Din tot ceea ce am vazut in ultima vreme, pare putin probabil ca actuala conducere sa aiba capacitatea si vointa de a se angaja in aceasta directie de reorganizare si relansare. Din pacate, pe termen scurt, viitorul pare scris: blocaj organizational, gafe tot mai mari si evidente ale unei conduceri disperate, lipsa de viziune, miscari strategice haotice, crize de panica si autoritarism ca parte a sindromului agatarii de scaun. Toate acestea, dublate de probleme de imagine publica, scadere in sondaje si presiuni interne pentru schimbare si relansare. In plus, parteneri si adversari politici exasperati, iritati sau pur si simplu incitati de convulsiile liberale vor deveni din ce in ce mai agresivi. Depasirea acestor dificultati multiple depinde deci de reorganizarea leadership-ului organizatiei, de reunificarea curentelor interne si de reluarea procedurilor democratice.
In al treilea rand, daca sunt facuti acesti doi primi pasi, se poate merge mai departe si se poate elabora un nou proiect de coagulare a fortelor de centru-dreapta. Esuarea proiectului de fuziune este un fapt implinit, iar liderii politici ai Aliantei D.A. au o responsabilitate directa. Trebuie ca acestia sa inteleaga ca divizarea dreptei in partide si in factiuni aflate in competitie fratricida a fost si ramane principalul instrument prin care fortele antireformiste, de stanga, au pastrat controlul asupra tarii in ultimii 16 ani. Mentinerea dreptei reformiste in stare de divizare a fost obiectivul principal al strategiei prin care adversarii dreptei si-au consolidat puterea economica si chiar si-au subordonat partidele politice. Astazi, prin nenumarate manevre, tertipuri, tergiversari si apeluri demagogice la "doctrina" si "identitati", se incearca mentinerea in continuare a dreptei in stare de fragmentare si de competitie interna pentru inca un ciclu electoral.
Daca PNL hotaraste insa ca este un partid de dreapta in Romania si in Europa, atunci lucrurile devin clare. Iesind din zona gri a ambiguitatii, PNL isi poate disciplina actiunea politica printr-o asumare clara de identitate doctrinara si organizationala si poate participa la elaborarea si aplicarea unei noi strategii de unificare a fortelor politice de centru-dreapta.
Valeriu Stoica a fost presedinte al PNL intre 2001-2003
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
