Fractura care desparte societatea romaneasca de clasa sa politica se mareste periodic. Apropierea anului electoral conduce ciclic la scaderea increderii in partidele politice sub 10%. Separati de restul societatii romanesti printr-o cortina de fum, orientati mai ales catre viata parlamentara sau listele de candidaturi, majoritatea politicienilor romani neglijeaza sistematic electoratul. De aceea perceptia publica a politicienilor aduce din ce in ce mai mult cu aceea a unui altfel de popor, poporul migrator.
Dupa alegerile din 2000, tema migratiei politice s-a transformat intr-o subiect de interes public in special datorita migratiei politice la nivel local. De la 35,55% din totalul mandatelor de primari pe care PDSR le obtinea dupa al doilea tur al alegerilor din 18 iunie 2000 la cele aproximativ 80% din prezent cresterea este exponentiala. Pe de alta parte, la alegerile pentru consiliile judetene si locale, PDSR obtinuse in primul tur din 4 iunie 2000 28,87%, respectiv 28,65%, dar si in acest caz migratia politica a actionat tot in favoarea PSD, astfel ca inaintea alegerilor locale din 6 iunie 2004 administratia locala este dominata de partidul de guvernamant, iar situatia nu are precedent in Europa. Nu este deci surprinzator ca problema stoparii migratiei politice a devenit o prioritate.
Daca migratia alesilor locali a schimbat in mod dramatic raportul de forte le nivel local, migratia parlamentara a cunoscut mai degraba o scadere in raport cu legislatura precedenta. La Camera Deputatilor, spre exemplu, in raport cu situatia de la inceputul legislaturii 2000-2004, si-au schimbat apartenenta politica 37 de deputati, cei mai multi fiind alesi pe listele PRM (15). Spre comparatie, in legislatura precedenta, PDSR confruntat cu sciziunea APR din iunie 1997, s-a confruntat cu o scadere importanta a numarului de parlamentari, iar slaba coeziune a CDR si unele conflicte interne din PD accentuasera aceasta tendinta. Dupa alegerile din 2000 si pana in prezent, PSD a pierdut doar 6 parlamentari, PD si PUR tot atatia, iar PNL 4.
Diferenta dintre migratia parlamentara si cea locala poate fi explicata prin situatia politica diferita. La nivel local, migratia a actionat mai ales in detrimentul partidelor mici care nu au reprezentare parlamentara, din acest punct de vedere PNTCD, APR sau UFD fiind exemplare. Disparitia ultimilor doua, datorata fuziunii lor cu PNL, si sciziunile interne ale primului au contribuit la stimularea apetitului pentru migratiune al alesilor locali. PD reprezinta un alt caz, teoretica proximitate ideologica de PSD transformandu-l in partid asediat.
Raspunsul gasit pentru reglementarea acestei situatii de catre partidele romanesti este insa inadecvat si disproportionat. Tentatia de a rezolva legislativ delicata problema a migratiei politice exprima neputinta partidelor politice de a remedia fenomenul pe baza reformei interne. Migratia politica pune in primul rand o problema de loialitate partizana. Faptul ca politicienii parasesc partidele pe listele carora au fost alesi dezvaluie slabul atasament valoric sau doctrinar al aderentilor. Criteriile pe baza carora partidele isi recruteaza membrii insista putin sau deloc asupra viziunii comune. In absenta acestui fundament valoric alesii partidelor sunt usor influentabili, incapabili sa reziste santajelor sau presiunilor la care sunt expusi, mai ales in masura in care reprezinta formatiuni de opozitie. Este de remarcat ca UDMR este, cel putin pana in prezent, mai putin afectat de migratia politica datorita solidaritatii etnice care se constituie intr-un autentic fundament valoric, pe cand alesii partidelor fara identitate doctrinara precizata, puternic personalizate, se orienteaza doar dupa criteriul accesului la resurse.
Limitarea migratiei parlamentare nu poate fi realizata fara modificarea articolului 69 alineatul 2 din Constitutia Romaniei, care interzice mandatul imperativ. Cum parlamentarii sunt reprezentatii natiunii orice conditionare a mandatului lor de apartenenta politica intra sub incidenta mandatului imperativ. Modificarea articolului constitutional ar antrena in schimb o alterare a parlamentarismului, afectand filosofia reprezentativitatii si favorizand partitocratia prin absolutizarea controlului conducerii de partid. Parlamentarilor li s-ar limita astfel dreptul de libera exprimare si de asociere, reprezentantii natiunii devenind simple instrumente ale partidelor. Daca si asa parlamentarismul romanesc se afla in suferinta, dupa o astfel de modificare constitutionala situatia s-ar inrautatii si sansele unei reforme a activitatii parlamentare ar scadea.
In cazul alesilor locali nu functioneaza insa argumentul interzicerii mandatului imperativ. Dar si in acest caz impunerea unei legislatii restrictive ar urmari reglementarea unei situatii prezente, posibil accidentale, prin afectarea viitorului. Pe de o parte, primarii sunt alesi prin vot uninominal, deci personalizat, iar conditionarea mandatului de apartenenta politica este excesiva. Pe de alta parte, consilierii locali si judeteni sunt alesi pe liste de partid, dar libertatea lor de asociere nu poate fi afectata. O asemenea formula transforma consilierii locali si judeteni in prizonieri ai conducerii partidelor. Riscul pentru democratizarea interna a partidelor politice ar fi imens, iar in absenta democratizarii vietii de partid, democratia locala, fundamentul oricarei democratii, nu se va putea manifesta.
O solutie a limitarii migratiei politice locale ce nu ar afecta libertatile alesilor locali, dar ar putea in schimb conduce la pierderea mandatului consta in utilizarea revocarii. Deja reglementata in articolul 73 al Legii administratiei locale, revocarea, o varianta a recall-ului american, permite demiterea primarului inainte de termen pe baza unui referendum local. Aceasta procedura ar putea fi mai bine precizata si utilizata si in cazul consilierilor locali si judeteni. Alegatorii, singurii care pot evalua corect cauzele si consecintele migratiei politice ale alesilor lor putandu-se astfel pronunta.
Constituite mai ales ca forme de recrutate a personalului politic fara sa acorde o atentie speciala fundamentului valoric si, implicit, mobilizarii politice a membrilor, mai ales a eventualilor simpatizanti, partidele romanesti sunt instabile. Incercarea de a rezolva problemele interne ale organizatiilor politice prin limitarea drepturilor si libertatilor politice ale membrilor ar conduce la anchilozarea sistemului de partide.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
