Populismul politic se defineste prin apelul la "popor", de obicei impotriva elitei, de multe ori insa si impotriva marginalilor sau a strainilor. Bizuirea pe popor poate duce cel mai direct la democratia populista, care este ostila reprezentarii si cauta sa concentreze cat mai multa putere in mainile cetateanului de rand. Instrumentele specifice democratiei populiste sunt referendumul asupra legislatiei adoptate de adunarea legislativa, initiativa populara, prin care alegatorii pot sa-i ocoleasca pe reprezentantii lor si sa initieze legi care sa fie votate prin referendum, si revocarea, prin care reprezentantilor li se pot impune alegeri anticipate daca circumscriptiile lor sunt nemultumite. (Enciclopedia Blackwell a gandirii politice, unul dintre cele mai erudite dictionare de stiinta politica)
Romania se confrunta de ceva vreme cu o avalanta de atitudini populiste, venite atat din partea puterii, cat si a opozitiei. Insa campionul absolut la populism politic pe 2005 este, fara indoiala, presedintele Traian Basescu. Bucla populista a fost deschisa inca din ianuarie 2005 (cand, la trei saptamani de la preluarea puterii, seful statului vorbea de intoarcerea la popor pentru alegeri anticipate) si a fost inchisa saptamana trecuta (cand, preluand tema Parlamentului unicameral, presedintele a amenintat cu organizarea referendumului in cazul in care partidele/elita nu sunt de acord cu ideile sale).
Iesirea presedintelui pe tema referendumului reprezinta un exces si o fortare a atributiilor sale. Nu putem decat sa banuim ca scopul semnalului sau este ca, pe fondul popularitatii de care se bucura, sa impiedice elita politica sa i se opuna. Spunem ca ne aflam in fata unui exces, deoarece legislatia delimiteaza strict atributiile presedintelui in privinta convocarii referendumului. Conform Constitutiei Romaniei, art. 90, presedintele, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national. De asemenea, legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, modificata prin Ordonanta de Urgenta 99/14 iulie 2005 prevede la art. 2(1) ca referendumul national constituie forma si mijlocul de consultare directa si de exprimare a vointei suverane a poporului roman cu privire la revizuirea Constitutiei, demiterea presedintelui Romaniei si probleme de interes national. Aceeasi lege ofera si situatiile care sunt considerate probleme de interes national si care cuprind: reforma si strategia de dezvoltare economica si sociala a tarii, regimul proprietatii, organizarea administratiei publice locale, a invatamantului, structura sistemului national de aparare, incheierea, semnarea, ratificarea unor acte internationale, integrarea europeana, regimul cultelor, reforma justitiei si combaterea coruptiei. Modificarea structurii Parlamentului nu poate fi inclusa la nici una din categoriile prin care presedintele poate convoca de unul singur Parlamentul. Singura solutie consta in revizuirea Constitutiei, lucru pentru care presedintele nu are nevoie doar de consultarea Parlamentului, ci de acordul prealabil a doua treimi dintre alesi. In aceste conditii, se pune firesc intrebarea, de ce insista atat de mult presedintele asupra chestiunii referendumului? Sa-l fi indus in eroare juristii de la Cotroceni ? Putin probabil. Sa nu-i fi intrebat nimic si sa fi vorbit de capul sau? Iarasi greu de crezut. Prin urmare, nu ne mai raman decat doua solutii. Stiind ca are sprijinul poporului, presedintele poate incerca o fortare a barajului legislativ, lucru care risca sa activeze o situatie foarte periculoasa, fiind posibil ca sistemul administrativ, insarcinat cu organizarea referendumului, sa nu raspunda la comenzi ca urmare a deficitului de legalitate. Sau, ultima varianta, care are si cel mai ridicat grad de probabilitate, presedintele face un joc politic si de imagine prin care arata ca el vrea ce vrea poporul, dar elita politica nu-l lasa sa-si faca treaba. Perspectivele pe care le deschide acest scenariu indica tentatia populismului: culegerea de cat mai multe resurse electorale in scopul acumularii unui puteri cat mai mari. Nu cred ca miza vizeaza un orizont temporar foarte apropiat. Dimpotriva, am senzatia ca instinctul lui Traian Basescu este calibrat pe termen mai lung, astfel incat in perspectiva orizontului electoral viitor sa obtina acea majoritate care sa-i permita sa faca orice doreste. Deocamdata, presedintele se joaca. Cu partidele coalitiei si cu opozitia si mai ales cu agenda publica pe care o impune si o controleaza autoritar. Basescu a intuit ca prin ofensiva pe tema reformei politice, PSD era pe cale sa creeze agenda, a sesizat pericolul si a reactionat. Ramane de vazut ce va oferi PSD ca alternativa la Basescu. Deocamdata, optiunile social-democratilor sunt limitate si ele se invart in jurul singurului lor vector electoral, presedintele partidului, Mircea Geoana. Cat de populist va fi raspunsul, vom afla pana la sfarsitul anului...
* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la SNSPA
remus.stefureac@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
