Nici nu se terminase bine Revelionul, unul mai dement ca niciodata, cu focuri de artificii ce-au inrosit cerul, pangarindu-l, ca d-l Basescu si-a amintit ca e cazul sa se implice. De fapt, asa ne-a si promis in campania electorala, cand era cat pe-aci sa fie schilodit de Ursul cel Zeflemitor si haitasii lui obsecvios-zelosi. si, ca orice vanat, Iepurasul si-a scuturat blanita, cam smotocita si cam rara, si-a lins labutele zdrelite de-atata goana sperioasa si, dupa ce si-a intremat splina, s-a dat peste cap, pret de doua tururi de scrutin, si s-a transformat in ditamai Presedintele. Un presedinte nonconformist, in stare, iata, nu doar sa zamisleasca un guvern de asistati, ci sa traga si o dusca zdravana de sampanie in mijlocul petrecaretilor exuberant-excitati, spre stupoarea vajnicilor sepepisti, deghizati in tomberoane si stalpi de iluminat prin Piata Revolutiei. Dar si a electoratului rural, care, sigur, s-a crucit si si-a scuipat in san, sperand ca ceea ce vede nu-i adevarat. Hipnotizata de lunecosul Iliescu, nespus de zgarcit in gesturile publice, lancede si rancede, Romania pesedita si-a zis, probabil: "Ptiu, drace, s-a intors lumea de-a-ndoaselea, de-a ajuns seful statului s-o ia pe aratura ca cheflii zarghiti ! Ce mai, vine sfarsitul lumii ...". Cealalta Romanie, intens portocalie, si-a mangaiat satisfacuta optiunea pentru sinceritate, spontaneitate si naturalete, exasperata de prejudecatile vetuste ale jumatatii "sosonare". Plictisita de discursurile cu miros de rumegus si de fatarnicia aroganta a fostilor guvernanti, populatia activa s-a regasit in mesajul basescian: "Noi suntem o natiune mandra, o natiune care trebuie respectata". (Populist, ce-i drept, dar norodul simtea nevoia unei doze de substante halucinogene. Mai ales ca fusese si gadilata in orgoliul fudul - "ampreuna vom face istorie", ca "parte a Europei moderne si civilizate" - . Poate ca energicul graitor e un vizionar, Doamne ajuta !, insa ma indoiesc ca, pe viitor, vom fi "uniti, solidari si puternici", dupa veacuri de dezbinare, lasitate si slabiciune.) Spectacolul oferit, deocamdata pe gratis, de imprevizibilul locatar al Cotrocenilor, sustinut, rareori, de trupa de figuranti din Palatul Victoria, este incitant si se circumscrie orizontului de asteptare a societatii famelice. Ce se va intampla oare mai tarziu, dupa ce "rumanii", nestatornici si nerabdatori, vor realiza ca nivelul de trai e la fel de scazut ca si in anii din urma ? Ca imbunatatiri substantiale nu se intrezaresc, iar proiectul de guvernare e destul de anemic si confuz, ca orice solutie rezultata din impreunarile imorale. (Surprinzator, guvernul si-a inceput mandatul cu doua masuri - introducerea cotei unice si recalcularea pensiilor, prezentata si inteleasa ca majorare - extrem de populare, masuri care se iau, de regula, spre final, inaintea urmatoarelor alegeri, din motive de erodare.)
In acelasi context dinamitard, in sfanta zi a Bobotezii, presedintele, cu al sau interviu acordat cotidianului "Adevarul" - asta, banuiesc, ca sa-l reabiliteze intrucatva pe serios-sifonatul C.T.Popescu - s-a comportat ca un personaj caragielesc, marturisind gures-dezinvolt: "Iubesc tradarea, nu si tradatorii !". Tradarea e, bineinteles, pasul la "ofsaid" facut de puristi, pana ieri aliatii de nadejde ai P.S.D., iar tradatorul e, desigur, seful P.U.R., controversatul Dan Voiculescu. Dar "Implicatul" nu s-a oprit aici; s-a vrut si analist politic, recomandand pesedintilor sa se reformeze grabnic, si procuror specializat in masuri asiguratorii si in cauze economico-financiare, si cate si mai cate. Mai apoi a cugetat ca a sosit vremea schimbarii si la F.R.F., unde Mircea Sandu risca sa ajunga la pragul rusinos de 2 %, precum "Petre esti cel mai bun !", si la Interne, si la Camera Deputatilor sau la Senat. Oricum, "Base" a deschis de-a valma fronturi cu puzderia sa de inamici (si nu doar ai domniei sale!), ignorand sfatul inteleptilor: "daca ai trei dusmani, impaca-te cu primul, cere un ragaz celui de-al doilea si, apoi, napusteste-te asupra celui de-al treilea si distruge-l !" . Si-a afirmat chiar si increderea netarmurita in serviciile secrete, ale caror rapoarte vor servi, nedigerate judiciar, la tragerea in teapa a ministrilor parati pentru coruptie. (Naivul de mine credea ca, in sfarsit, avem un sef de stat cu ceva cunostinte despre prezumtia de nevinovatie, mai exact despre stalcirea nefericitei. M-am inselat, iluzionandu-ma si ca Justitia va fi scoasa de sub robia politicului, pentru a-si recapata demnitatea si verticalitatea. De acum incolo, presedintele ne-a asigurat ca va semna decretele de numire a magistratilor numai dupa ce le va verifica, personal, "siviurile" si lista cu hotararile pronuntate. Asta asa, preventiv, sa se informeze si omul care judecator este loial si care e indezirabil.) Deja, genul asta de implicare imi da frisoane, e prea ostentativ si vadit neconstitutional. Prea multe gafe si stangacii, prea multe compromisuri si improvizatii, intr-o perioada asa de scurta, semn ca presedintele nu s-a trezit din mahmureala victoriei din 12 decembrie 2004. Daca nu va deprinde si arta tacerii, vom obosi cu totii, iar, la eventualele alegeri anticipate, zbuciumata de tensiunile si brambureala numirii prefectilor si zgandarita in patriotismul local din cauza de U.D.M.R., multimea se va intoarce spasita la sanul protector al irezolutului Iliescu, care o ferea de convulsii si instabilitate.
Pentru moment, impetuosul Basescu pare un iscusit artificier, azvarlind, in dreapta si-n stanga, petarde ori detonand bombe, cu o frecventa ametitoare si ingrijoratoare, dar exista riscul, mortal, ca lantul exploziilor sa devina incontrolabil. E prea mult ce incearca, de unul singur, neinfricatul marinar, obisnuit sa fie, pe vas, si comandant, si popa, si organ de ancheta, si ofiter de stare civila. Aici, pe pamant, Constitutia e mai stramta decat puntea vaporului, iar comisarii europeni insarcinati sa ne monitorizeze aspru sunt suparator de scrupulosi in ale legalitatii. In cartea "Machiavelli", Marcel Brion scrie, si presedintele nostru e obligat sa stie, ca "Un guvern sau este puternic, sau este moral sau se sprijina pe ideal, sau sine seama de realitatile sordide. (...) In politica trebuie sa cazi intotdeauna la o intelegere; cu tine insuti, cu ceilalti, cu propriul ideal, cu propriile convingeri, ca sa mergi mai departe, sa subzisti, sa invingi".
Asadar, putina cumpanire si intelegere, Artificierule, si atentie, intrucat manipularea excesiva a explozibililor creaza pericol de autoaccidentare si, zau, n-ati pierde numai dvs., ci si noi!
* Marian Nazat este avocat, fost procuror criminalist la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
